Leucemia este in mod frecvent denumita si boala sangelui. Ea este provocata de un defect al leucocitelor (numite si globule albe), care conduce la multiplicarea in mod necontrolat a unui tip de leucocite imature din maduva osoasa. Celulele-susa ale maduvei osoase, care in mod normal formeaza globule rosii si albe, precum si plachete sanguine, sunt reprimate de leucocitele bolnave, astfel incat este pusa in pericol constituirea normala a sangelui.
Exista mai multe forme de leucemie – doua acute si doua cronice.
- Leucemia limfatica acuta apare in special la copii. Aceasta forma de imbolnavire afecteaza de cele mai multe ori meningele, deoarece globulele bolnave pot ajunge sa invadeze creierul.
- Leucemia acuta mieloica este provocata de mieloblaste de tip cancerigen, precursori ai leucocitelor de maduva osoasa. Aceasta forma de leucemie apare mai ales la adultii tineri.
- Leucemia cronica limfatica este o forma de imbolnavire caracteristica varstelor mai inaintate. In sange, maduva osoasa, splina si nodulii limfatici, apar si se multiplica limfocite nefunctionale. Din cauza acestui fapt, apararea imunitara este afectata in mod sensibil si avem de-a face cu o carenta de anticorpi.
- In cazul leucemiei cronice mieloice, celulele leucemice apar atat in maduva spinarii, cat si in sange si in alte organe. Cauza ei pare a fi genetica, deoarece la majoritatea pacientilor apare sindromul Philadephia, adica un anumit defect cromozomial.
Printre cei mai cunoscuti factori de risc pentru leucemie se pot enumera, pe langa o anumita predispozitie genetica, administrarea de substante chimice (cum ar fi citostaticele), expunerea indelungata la radiatii inonice si anumite tulpini virale. Carenta de componente sanguine determina sangerari frecvente, pe nas, sau aparitia unor puncte de sange la nivel de epiderma.
Cum recunoastem leucemia?
Carenta de globule rosii provoaca o simptomatologie tipica, caracterizata prin apatie, oboseala, transpiratie nocturna, astm, paloare si anemie (sange sarac). Din cauza lipsei de globule albe intacte, organismul este extrem de expus la infectii, mai ales la cele determinate de virusi si de micoze. La pacientii cu leucemie cronica apar adesea iritatii ale pielii, de tipul eczemelor, iritatiei sau de al herpesului Zoster.
Daca exista suspiciunea de leucemie, se face o prelevare de sange si se cerceteaza compozitia sangelui, pentru a fi depistate eventualele anomalii la nivelul compusilor sangelui, luati individual. Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsia unei probe de maduva osoasa.
[ad#articol]
In acest scop, se va preleva maduva osoasa din zona bazinului si se va verifica situatia celulelor tinere. Daca se gaseste un procent ridicat de celule imature, nefunctionale, acesta este un indiciu al leucemiei.
Ce poate face medicina alopata?
Ca si in celelalte forme de cancer, chimioterapia este unica modalitate de combatere a leucemiei. Se desfasoara in mai multe cicluri, pe o perioada care poate dura pana la trei ani, pana cand sangele si maduva osoasa au revenit la normal. Citostaticele determina o serie intreaga de efecte secundare grave, deoarece acestea actioneaza si asupra celulelor sanatoase. Consecintele sunt reprezentate de greata, voma, stare de epuizare, caderea parului si inflamatii ale mucoaselor.
In mod aditional, se efectueaza si radioterapie, menita a impiedica raspandirea celulelor leucemice. Si aceasta are efecte secundare neplacute.
Daca vindecarea nu este posibila pe aceasta cale, mai ramane optiunea unui transplant de maduva de la o alta persoana. Dat fiind faptul ca donatorul si primitorul trebuie sa aiba, nu numai aceeasi grupa de sange, dar si aceeasi parametri de tesut (antigeni HLA), pentru ca transplantul de maduva sa nu fie respins de catre organismul primitor, este necesar ca donatorul sa fie un membru apropiat de familie, sau un strain care dispune intamplator de aceiasi parametri.
Transplantul de maduva osoasa, reprezinta o simpla introducere in organism a unui material celular strain, dar numai dupa ce a fost integral indepartata propria maduva bolnava, prin chimioterapie in doze ridicate. Cel mai mare risc consta in faptul ca niciodata nu este sigur daca organismul va accepta maduva osoasa straina.
Dupa transplant, pacientului i se administreaza imunosupresive, pentru a impiedica respingerea celulelor sanatoase provenite de la donator, de catre propriul organism. In aceasta perioada, pacientul va sta intr-un spatiu izolat, pentru a se evita infectiile grave.
