Anghinarea, originara din sudul Spaniei, a fost introdusa in terapeutica inca din secolul al XVI-lea, insa abia in anul 1931 s-a stabilit actiunea coleretica a acestei plante, iar mai tarziu, studiile realizate au confirmat ca aceste proprietati se datoreaza cinarinei si polifenolilor.
Anghinarea este un membru al familiei armurariului, ce ajunge la o inaltime de cca 2 m, avand flori mari de culoare violacee.
De la aceasta planta se folosesc frunzele-Folium Cynarae- care contin cinarina, polifenoli, flavone, un principiu amar, inulina, saruri de potasiu, magneziu etc.
Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp si procesul de formare a colesterolului.
Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din sange, dand bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica s-ar datora unei oxidaze.
Consumata proaspat, anghinarea este recomandata in diareea cronica.
[ad#articol]
Sub forma de pulbere, anghinarea este recomandata pentru tratarea gutei, arteriosclerozei, reumatismului, vertijului si migrenelor.
Pentru persoanele care au probleme cu constipatia si cresterea in greutate, se recomanda dimineata inaintea micului dejun, a se bea un pahar mic de suc de anghinare.
Tinctura de anghinare se prepara din 20 de g de frunze bine maruntite, macerate in 100 ml de alcool de 70º, timp de doua saptamani. Se administreaza cate 5-15 picaturi de 3 ori pe zi, si se va dilua cu apa sau cu ceai.
Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice, deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza in acelasi timp eliminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor. Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratamentul urticariilor si a diferitelor forme de prurit(mancarime).
Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mancare.
Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii, care se manifesta prin hipertensiune si angina pectorala. Rezultatele cercetarilor in acest domeniu, atribuie anghinarei, proprietati microbiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se procedeaza astfel:
intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite, care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar sau miere. O parte din ceai se bea pe stomacul gol, dimineata, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai de anghinare se va bea in cursul zilei, cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
Este recomandat ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepand cu doze mici, in primele zile, care apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de 1 luna pauza, dupa care se va relua.
Contraindicatii:
Evitați consumul de anghinare daca stiti ca sunteti alergici. Simptomele alergiei pot include agravarea astmului bronsic, eruptii cutanate, soc anafilactic, dispnee , tuse sau senzatia de presiune toracica.
Anghinarea nu este recomandata la femeile insarcinate sau care alapteaza deoarece nu se cunosc efectele adverse pe care planta le poate produce.
