Chiar daca nu aveti inclinatii estetice sau artistice, daca incercati o clipa sa va lasati imaginatia sa zboare si puneti mana pe un creion, veti observa ca iau nastere simboluri uimitoare, in care se regasesc constientul, inconstientul si lucrurile ascunse. In terapiile creative – terapia prin arta,, muzica si dans- sentimentele exprimate spontan si fara cuvinte devin subiectul conversatiei terapeutice. Scopul terapiilor creative este sa se faca inconstientul vizibil si, astfel, prelucrabil.
Terapia prin arta
Terapia prin arta se foloseste de mijloace de exprimare prin plasmuire, pentru a reprezenta sentimente si experiente inconstiente. Bazele ei teoretice provin din metodele psihologice ale lui C.G. Jung, dar si din arta, pedagogie si psihologia dezvoltarii.
In terapia prin arta se porneste de la faptul ca experientele inconstiente, sentimentele si fanteziile isi gasesc exprimare simbolica in desene. De aceea, procesul de creatie al unui desen contine un ridicat potential terapeutic.
In discutia ce urmeaza se prelucreaza terapeutic rezultatele obtinute.
Terapia prin arta utilizeaza mijloace creative precum: pictura, olaritul, muzica, dansul si cantecul. Nu aveti nevoie de talente deosebite ca sa puteti apela la aceasta terapie. De cele mai multe ori, aceasta se face in cadrul unui grup (sau individual), terapia bazandu-se pe anumite teme sau discutii libere.
In psihiatrie, in clinicile ce se ocupa de boli psihosomatice, sau in institutiile pedagogico-medicale, terapia prin arta este considerata o importanta componenta a programului terapeutic.
Ea se utilizeaza indiferent de varsta, in caz de tulburari relationale, de contact, de exprimare si probleme de vorbire. Metoda este contraindicata in cazul in care procesul de creatie duce la suprasolicitare emotionala si anxietate.
Terapia prin muzica
Pentru a-i ajuta pe cei afectati sa se desprinda de anumite sentimente si trairi, fara a fi nevoiti sa urmeze calea ratiunii, in terapia prin muzica se foloseste ca mediu muzica. Terapia aceasta intervine mai ales la nivel nonverbal, existand doua abordari:
- Terapia activa prin muzica: Punctul central al acestei terapii il constituie crearea activa de muzica si improvizarea cu ajutorul diferitelor instrumente de percutie sau de suflat. Nu sunt necesare cunostinte anterioare de muzica.
- Terapia receptiva prin muzica: Ascultarea constienta si concentrata de piese muzicale selectate reprezinta elementul central. Pacientul nu creeaza muzica in mod activ.
Terapia prin muzica are adeseori loc in cadrul grupurilor, dar si cu un singur insotitor sau exclusiv ca terapie individuala. Ceea ce traieste pacientul urmeaza sa fie prelucrat in cadrul unei conversatii cu terapeutul.
Terapeutii care folosesc muzica lucreaza stationar, ambulant sau ca practica libera. Spatiul de terapie este dotat cu diferite tipuri de instrumente. Fiecare participant are posibilitatea sa inceteze activitatea, in cazul in care se simte suprasolicitat de un anumit instrument. Atunci incepe partea verbala a terapiei.
[ad#articol]
In derularea unei sedinte, fazele de muzica alterneaza cu fazele de discutie.
Terapia prin muzica este potrivita in cazul copiilor si tinerilor, adultilor si oamenilor in etate care sufera de neajunsuri corporale sau de tulburari sufletesti.
Se foloseste si in cazul problemelor fizice (precum tulburari de nutritie, stari de panica si agresivitate), dar si in cazul tulburarilor psihosomatice sau dupa atacuri de apoplexie.
In cazul in care clientul prezinta lipsa de motivatie sau sufera de o psihoza acuta nu este recomandata terapia prin muzica.
Terapia prin dans
Terapia prin dans ca metoda de terapie a aparut in 1940, in SUA.
Din punct de vedere al continutului, aceasta se bazeaza pe conceptele psihologice ale lui Freud, Adler, Jung si Reichs.
Terapia prin dans, a aparut in Germania, la inceputul anilor 1980.
In cazul acestei forme de terapie creativa, se porneste de la premisa ca problemele emotionale se exprima la nivelul corpului. Un punct esential al acestei terapii consta in perceperea sensibila a corpului, cu ajutorul careia se ajunge la o mai buna percepere a sentimentelor proprii.
Un alt scop al acestei terapii consta in constientizarea propriilor miscari si elaborarea unor noi posibilitati de exprimare.
In aceasta acceptiune, “dansul” este pur si simplu miscare, cunostintele de dans nefiind necesare. Baza o reprezinta modelele personale de miscare si exprimarea lor spontana.
Descifrand miscarea sau imobilitatea anumitor parti ale corpului, terapeutul primeste indicii despre conflictele dumneavoastra interioare si punctele dumneavoastra forte. In terapia individuala, terapeutul primeste aceste mesaje ale corpului si actioneaza in functie de scopul terapiei, structural, prin secvente de miscare.
In terapiile de grup, in prim-plan stau corpul si miscarile acestuia, care apoi sunt dezbatute in discutii comune.
In cazul acestei forme de terapie, trecerea de la experinta proprie la terapie este cursiva.
Ca terapie pe termen scurt sau lung, terapia prin dans insoteste crizele sau procesele lungi si profunde. Ea se utilizeaza in tratarea bolilor psihice, la fel de bine precum este folosita in cazul afectiunilor fizice sau sufletesti.
In cabinetele psihiatrice sau psihosociale, terapeutii de dans lucreaza in prevenirea, tratarea si recuperarea copiilor, tinerilor, persoanelor cu handicap, a bolnavilor de epilepsie si a varstnicilor.
