Multe persoane sufera de rau de miscare la inceputul unei calatorii. Mai ales cei care navigheaza pe mare sunt deseori afectati de miscarile puternice ale navelor. Kinetoza este reactia corpului la stresul produs de miscari neobisnuite. Intr-un sens mai larg, suferinta dupa o calatorie mai indelungata cu avionul (numita si Jetlag) poate fi considerata una dintre formele de kinetoza.

Ce este raul de miscare?

De fapt, kinetoza apare atunci cand perceptia sistemului vestibular din urechea interioara nu coincide cu imaginile vazute cu ochii. In acest caz, apare o alarma de eroare in creier, care declanseaza greata.

Pana la varsta de 6 luni, sugarii sunt protejati de acest fenomen, pentru ca sistemul vestibular nu este inca dezvoltat.

Din acelasi motiv, kinetoza cedeaza cu inaintarea in varsta: la persoane peste 50 de ani, sistemul vestibular devine tot mai insensibil. Conform unor cercetari recente, persoanele cu un nivel de histamina in sange mai ridicat sunt afectate de kinetoza. Histamina este o substanta semnalizatoare, care are diverse misiuni in corpul nostru- printre altele regleaza activitatea stomacului. Frica si stresul ridica nivelul histaminei, iar tendinta de kinetoza este accentuata.

Cum recunoastem raul de miscare?

Daca vi se face rau si aveti ameteli in timpul calatoriei, iar simptomele trec cand atingeti pamantul, suferiti cu certitudine de kinetoza.

In calatoriile pe apa aceste simptome sunt mult mai accentuate.

Marinarii mai invarsta spun ca prima data apare frica de moarte, dupa care indiferenta fata de moarte, iar la sfarsit nu ne mai dorim nimic altceva decat sa murim.

[ad#articol]

In realitate, kinetoza poate provoca greturi si stari neplacute extreme, ducand pana la intentia de sinucidere.

Disconfortul dupa o calatorie cu avionul mai indelungata se manifesta prin oboseala, apatie si somn deranjat. Poate dura mai multe zile, pana cand corpul se obisnuieste din nou cu ritmul zi-noapte.

Ce poate face medicina alopata?

• antihistaminicele sunt mijloacele cele mai eficiente pe care le ofera medicina in cazul kinetozei.
• “plasturele pentru calatorii” contine scopolamina, un drog alcaloid puternic, cu efect sedativ pentru sistemul nervos. Plasturele este lipit pe o portiune cu piele subtire (spre ex: in spatele urechii). Din cauza efectelor secundare puternice, cum ar fi gura uscata, tulburarile de vedere si bataie accentuata a inimii, acesti plasturi trebuie folositi cu precautie.
• cinarizina intareste circulatia sangelui urechii interne si amelioreaza simptomele. Efectele ei secundare sunt gura uscata, tulburari de vedere si oboseala.
• Metoclopramidul este un neuroleptic, utilizat doar in caz extrem de greturi.
• Administrarea melatoninei inainte de culcare, amelioreaza deranjamentele somnului rezultat in urma unei calatorii obositoare cu avionul. Melatonina este o substanta semnalizatoare cu efecte de somnolenta, care este formata si varsata in creier, imediat ce se intuneca. Melatonina nu este permisa in Germania, dar in SUA este un supliment alimentar care se poate cumpara fara reteta.

Un stil de viata sanatos

Cateva sfaturi despre cum am putea evita raul de miscare:

• In trenuri si autobuze asezati-va cu fata spre directia de mers.
• Nu cititi in timpul calatoriei.
• Mai bine priviti pe geam, fixandu-va privirea spre orizont.
• O conversatie cu vecinul va va atrage atentia la simptome.
• La calatoriile pe mare, ar trebui sa va petreceti timpul pe punte. La mijlocul vasului miscarile sunt cel mai putin accentuate.

Remedii naturiste pentru raul de miscare

Ghimbirul este un mijloc utilizat de mai multa vreme pentru tratarea greturilor. Ati putea mesteca o bucatica de ghimbir proaspat sau ati putea consuma un ceai de ghimbir. Pentru acestea, radeti o bucata de ghimbir cat degetul mare in 1/2 l apa, puneti apa cu ghimbirul la fiert, dupa care lasati 10 minute la foc mic. La simptome puternice, puteti incerca un preparat din ghimbir de la farmacie.

S-a dovedit ca persoanele care au tendinte spre frica si nervozitate sufera cel mai tare de kinetoza. Relaxarea prin antrenamentul autogen sau meditatia inainte de a pleca amelioreaza raul din timpul calatoriei.

Inainte de a pleca la drum ar trebui sa luati o masa usoara. Un stomac gol, intareste greata!

Evitati alimentele care contin histamina, cum ar fi cascavalul, rosiile, spanacul, salamul, vinul rosu si berea. Acestea cresc valoarea histaminei din sange si favorizeaza aparitia raului. Alcoolul, cafeaua si tigarile pot intari simptomele. In afara de acestea, alimentarea suficienta cu urmatoarele vitamine este necesara:

• complexul de vitamine B intareste nervii si ajuta la suportarea miscarilor;
• vitamina C ajuta la descompunerea histaminei. Mancati inaintea calatoriei suficiente legume sau fructe proaspete si luati suplimentar un preparat cu vitamina C.

 

Chiar daca nu aveti inclinatii estetice sau artistice, daca incercati o clipa sa va lasati imaginatia sa zboare si puneti mana pe un creion, veti observa ca iau nastere simboluri uimitoare, in care se regasesc constientul, inconstientul si lucrurile ascunse. In terapiile creative – terapia prin arta,, muzica si dans- sentimentele exprimate spontan si fara cuvinte devin subiectul conversatiei terapeutice. Scopul terapiilor creative este sa se faca inconstientul vizibil si, astfel, prelucrabil.

Terapia prin arta

Terapia prin arta se foloseste de mijloace de exprimare prin plasmuire, pentru a reprezenta sentimente si experiente inconstiente. Bazele ei teoretice provin din metodele psihologice ale lui C.G. Jung, dar si din arta, pedagogie si psihologia dezvoltarii.

In terapia prin arta se porneste de la faptul ca experientele inconstiente, sentimentele si fanteziile isi gasesc exprimare simbolica in desene. De aceea, procesul de creatie al unui desen contine un ridicat potential terapeutic.

In discutia ce urmeaza se prelucreaza terapeutic rezultatele obtinute.

Terapia prin arta utilizeaza mijloace creative precum: pictura, olaritul, muzica, dansul si cantecul. Nu aveti nevoie de talente deosebite ca sa puteti apela la aceasta terapie. De cele mai multe ori, aceasta se face in cadrul unui grup (sau individual), terapia bazandu-se pe anumite teme sau discutii libere.

In psihiatrie, in clinicile ce se ocupa de boli psihosomatice, sau in institutiile pedagogico-medicale, terapia prin arta este considerata o importanta componenta a programului terapeutic.

Ea se utilizeaza indiferent de varsta, in caz de tulburari relationale, de contact, de exprimare si probleme de vorbire. Metoda este contraindicata in cazul in care procesul de creatie duce la suprasolicitare emotionala si anxietate.

Terapia prin muzica

Pentru a-i ajuta pe cei afectati sa se desprinda de anumite sentimente si trairi, fara a fi nevoiti sa urmeze calea ratiunii, in terapia prin muzica se foloseste ca mediu muzica. Terapia aceasta intervine mai ales la nivel nonverbal, existand doua abordari:

• Terapia activa prin muzica: Punctul central al acestei terapii il constituie crearea activa de muzica si improvizarea cu ajutorul diferitelor instrumente de percutie sau de suflat. Nu sunt necesare cunostinte anterioare de muzica.
• Terapia receptiva prin muzica: Ascultarea constienta si concentrata de piese muzicale selectate reprezinta elementul central. Pacientul nu creeaza muzica in mod activ.

Terapia prin muzica are adeseori loc in cadrul grupurilor, dar si cu un singur insotitor sau exclusiv ca terapie individuala. Ceea ce traieste pacientul urmeaza sa fie prelucrat in cadrul unei conversatii cu terapeutul.

Terapeutii care folosesc muzica lucreaza stationar, ambulant sau ca practica libera. Spatiul de terapie este dotat cu diferite tipuri de instrumente. Fiecare participant are posibilitatea sa inceteze activitatea, in cazul in care se simte suprasolicitat de un anumit instrument. Atunci incepe partea verbala a terapiei.

[ad#articol]

In derularea unei sedinte, fazele de muzica alterneaza cu fazele de discutie.

Terapia prin muzica este potrivita in cazul copiilor si tinerilor, adultilor si oamenilor in etate care sufera de neajunsuri corporale sau de tulburari sufletesti.

Se foloseste si in cazul problemelor fizice (precum tulburari de nutritie, stari de panica si agresivitate), dar si in cazul tulburarilor psihosomatice sau dupa atacuri de apoplexie.

In cazul in care clientul prezinta lipsa de motivatie sau sufera de o psihoza acuta nu este recomandata terapia prin muzica.

Terapia prin dans

Terapia prin dans ca metoda de terapie a aparut in 1940, in SUA.

Din punct de vedere al continutului, aceasta se bazeaza pe conceptele psihologice ale lui Freud, Adler, Jung si Reichs.

Terapia prin dans, a aparut in Germania, la inceputul anilor 1980.

In cazul acestei forme de terapie creativa, se porneste de la premisa ca problemele emotionale se exprima la nivelul corpului. Un punct esential al acestei terapii consta in perceperea sensibila a corpului, cu ajutorul careia se ajunge la o mai buna percepere a sentimentelor proprii.

Un alt scop al acestei terapii consta in constientizarea propriilor miscari si elaborarea unor noi posibilitati de exprimare.

In aceasta acceptiune, “dansul” este pur si simplu miscare, cunostintele de dans nefiind necesare. Baza o reprezinta modelele personale de miscare si exprimarea lor spontana.

Descifrand miscarea sau imobilitatea anumitor parti ale corpului, terapeutul primeste indicii despre conflictele dumneavoastra interioare si punctele dumneavoastra forte. In terapia individuala, terapeutul primeste aceste mesaje ale corpului si actioneaza in functie de scopul terapiei, structural, prin secvente de miscare.

In terapiile de grup, in prim-plan stau corpul si miscarile acestuia, care apoi sunt dezbatute in discutii comune.

In cazul acestei forme de terapie, trecerea de la experinta proprie la terapie este cursiva.

Ca terapie pe termen scurt sau lung, terapia prin dans insoteste crizele sau procesele lungi si profunde. Ea se utilizeaza in tratarea bolilor psihice, la fel de bine precum este folosita in cazul afectiunilor fizice sau sufletesti.

In cabinetele psihiatrice sau psihosociale, terapeutii de dans lucreaza in prevenirea, tratarea si recuperarea copiilor, tinerilor, persoanelor cu handicap, a bolnavilor de epilepsie si a varstnicilor.

 

Boala lui Buerger, numita si trombangeita obliteranta, este o inflamatie a peretilor vaselor de sange, cu formarea de cheag, ingrosare si cicatrizare a peretilor vaselor, si in final, inchiderea vaselor.
Picioarele sunt, in general, primele afectate, insa schimbari se petrec si in vasele sangvine de la maini si in cele din urma, in tot corpul.

Simptomul initial este adesea o raceala persistenta a extremitatilor. Pot fi simtite, de asemenea, amorteala, sensibilitate si dureri. Picioarele se pot invineti cand sunt coborate pentru mult timp. Mai poate fi prezent si fenomenul Reynaud, claudicatia intermitenta si gangrena.

Din cauza atrofierii, se poate inregistra o scadere in marimea piciorului.

Evreii au cea mai mare incidenta a bolii lui Buerger, dar aceasta este comuna si in Orient. Raportul in Statele Unite este de cca 75 de barbati afectati pentru fiecare femeie. A fost observata la toate varstele, dar cea mai frecvent o intalnim intre 20 si 45 de ani.

Boala lui Buerger poate necesita amputarea ambelor extremitati inferioare si, uneori, si a extremitatilor superioare daca nu se renunta la fumat.

Tratament

1. Tutunul NU trebuie folosit sub nici o forma, intrucat produce vasoconstrictie si favorizeaza, se pare, existenta bolii. Boala Buerger apare rar la nefumatori.
   [ad#articol]
2. Coagularea crescuta a sangelui joaca, dupa unii, un rol important in producerea bolii. Folositi o dieta saraca in grasimi si o hidratare buna. Ceapa poate fi folositoare, deoarece produce o reducere a coagularii sangelui.
3. Imbracati-va bine, acordand atentie in special extremitatilor. Picioarele si bratele trebuie sa aiba tot atatea straturi de imbracaminte ca si trunchiul, pentru a asigura o circulatie fluctuanta. Frigul duce la vasoconstrictie si inrautateste simptomele. Iarna purtati manusi si incaltaminte calduroasa.
4. Tensiunea nervoasa accentueaza uneori durerea. Exercitiul fizic neutralizeaza stresul si imbunatateste totodata circulatia. Faceti din exercitiile fizice o obisnuinta zilnica.
5. Extremitatile trebuie protejate de infectii si traume. Nu umblati descult. Ranile se vindeca mai greu si se poate produce gangrena sin cauza fluxului sangvin scazut.
6. Exercitiul fizic si nivelurile de activitate ale unui individ, pot avea un efect benefic sau daunator asupra circulatiei sale. Exercitiul fizic duce la cresterea fluxului sangvin in artere, printr-o contractare si o relaxare alternativa a muschilor, acest lucru, ducand la randul lui, la o contractare si dilatare a vaselor de sange. El este, in acelasi timp, unul dintre cei mai importanti factori in mentinerea circulatiei colaterale(“inmugurirea” unor noi arteriole si capilare din arterele din care provin pentru a ajuta la suplinirea irigatiei sangvine intr-o zona de blocaj). Mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exercitii pentru a stimula fluxul sangvin in picioare.
   Exercitiile Buerger sunt adesea prescrise pacientilor cu tulburari vasculare:
   a) Stand in pat intins pe spate, ridicati picioarele deasupra nivelului inimii timp de 2 minute sau pana incep sa se deschida la culoare.
   b) Stati pe marginea patului, astfel incat sa puteti balansa picioarele fara a atinge podeaua. Miscati picioarele si gleznele timp de 3 minute sau cat e nevoie pentru ca picioarele sa se coloreze usor in roz.
   c) Stati intins timp de 5 minute.
   Repetati exercitiile – fiecare de cate 5 ori- de 3 ori pe zi.
   Forta gravitationala goleste si umple vasele de sange, alternativ, incurajand dezvoltarea de colaterale.
7. Scaunele trebuie sa fie de o inaltime la care sa nu produca o flexiune a genunchilor intr-un unghi ascutit. Nu stati multa vreme fara a va ridica si umbla. Adancimea scaunului trebuie sa ingaduie 2-3 cm de spatiu intre marginea lui si locul de flexiune a genunchilor.
8. Femeile ar trebui sa nu poarte centuri si, de asemenea, sa evite pantofii stramti.
9. Ar trebui folosita o saltea tare in locul in care va odihniti. O saltea moale poate ingadui o flexiune a trunchiului in solduri, intr-o masura suficienta pentru a starni circulatia sangelui catre picioare.
10. Pacientul nu trebuie sa stea niciodata picior peste picior, intrucat aceasta produce presiune asupra vaselor sangvine popliteale.

 

Incontinenta urinara este o problema mai ales “femeiasca”. In principiu, fiecare a treia femeie sufera cel putin temporar de eliminari spontane de urina, mai ales dupa varsta de 50 de ani. Incontinenta produce multor persoane sentimente de rusine si inferioritate, fapt care conduce la ignorarea completa a problemei. Exista insa posibilitati reale de a intari musculatura vezicii urinare.

Ce este incontinenta urinara?

Incontinenta urinara este impartita in 3 grade de dificultate, la fel ca si cauzele si formele de manifestare.

Incontinenta urinara de efort afecteaza in primul rand femeile cu varsta de peste 50 de ani. Pierderea urinei se face datorita unei cresteri de presiune in zona stomacului pe fondul rasului, tusei sau tresaririlor, fara a simti nevoia de urinare. Cauza o constituie slabirea vezicii urinare produsa prin slabirea tesutului conjunctiv, a muschilor bazinului ori a uretrei.

Aceste probleme apar mai ales in timpul sarcinii, datorita supraponderabilitatii si a lipsei de estrogen dupa menopauza.

In cazul incontinentei urinare produse de necesitati imperioase, apare o nevoie puternica, neasteptata de a urina, adesea insotita de udarea patului noaptea.

Aceasta forma de incontinenta apare din cauza infectiilor cronice ale cailor urinare, pietrelor la rinichi si vezica urinara, unei vezici iritabile, dar si datorita tensiunii psihice. Barbatii sunt cei afectati in special de incontinenta prin prea-plin, produsa prin marirea prostatei. Vezica se umple din cauza contractiei sfincterului de iesire pana in momentul senzatiei de “prea plin”, iar urina se elimina pe neobservate.

In cazul incontinentei de reflex, aceasta este provocata de degradarea conexiunii nervoase dintre creier si vezica urinara- de exemplu, din cauza unei afectiuni a coloanei vertebrale (paraplegia), a sclerozei multiple sau a bolii Parkinson.

Cum recunoastem incontineta urinara?

Simptomele sunt specifice tipului de incontinenta. Eliminarea spontana de urina apare mai ales in timpului rasului, tusei sau stranutului. Dar si udarea patului noaptea sau nevoia continua de a urina pot sugera existenta incontinentei. Incontinenta urinara nu face parte din categoria proceselor normale de imbatranire si trebuie tratata.

[ad#articol]

Ce poate face medicina alopata?

Mai intai, doctorul va va examina urina pentru a putea exclude existenta unei infectii. O analiza a vezicii urinare poate arata existenta pietrelor la vezica, a tumorilor sau a altor tipuri de ingustari ale cailor urinare.

In cazul barbatilor este necesar examenul de prostata. Incontinenta de presiune este tratata prin gimnastica bazinului sau prin exercitii specifice ale musculaturii sfincterului.

• In cazul lipsei de estrogen, doctorul va va prescrie ovule sau unguente vaginale cu estrogen.
• Anumite medicamente (inhibitori de circulatie ai serotoninei si noradrenalinei) cresc capacitatea de contractare a sfincterului.
• Anticolinergicele sunt medicamente care afecteaza relaxarea musculaturii vezicii urinare. Acestea sunt prescrise in cazul incontinentei urinare produse de necesitati imperioase.
• Metoda preferata astazi este introducerea, printr-o interventie chirurgicala minora, a unei benzi TVT (tension free vaginal tape= bandeleta de prolen ancorata retro-pubian), prin care se opreste “caderea”vezicii.

Un stil de viata sanatos

Multe persoane care sufera de incontinenta consuma prea putine lichide. Aceasta este o mare greseala!

Aportul insuficient de lichide mareste riscul unei infectii a cailor urinare. Mai mult chiar, ajuta incontinenta, fiindca musculatura vezicii slabeste daca se produce mai putina urina de-a lungul timpului.

De aceea, trebuie sa consumati intre 1,5 si 2 l de lichid pe zi, in mod regulat.

Gimnastica directionata a bezei bazinului este esentiala, in cazul problemelor de incontinenta. Alte sporturi, precum ciclismul, joggingul antreneaza musculatura bazei bazinului.

Terapii alternative

Fitoterapia

Studiile stiintifice au demonstrat ca semintele de dovleac pot fi utilizate cu succes in tratarea problemelor de incontinenta. Preparatele din ginko stimuleaza circulatia sanguina si redau, astfel, vigoarea musculaturii vezicii. Mantaua doamnei si rizomii de Cimicifuga se recomanda in special in cazul incontinentei de menopauza.

Terapia nutritionala

Consumati alimente bogate in fibre, pentru a evita constipatia. Un intestin plin apasa vezica, agravand problema.

Daca trageti prea greu la cantar, ar trebui sa mai reduceti din greutate. Supraponderabilitatea este un factor de risc pentru incontinenta.

Terapii manuale

Osteopatia imbunatateste starea tesuturilor conjunctive si a musculaturii vezicii urinare, atfel fiind umbunatatit si controlul asupra vezicii.

Terapii fizice

Baile fierbinti si reci stimuleaza circulatia sangelui in zona bazinului si revigoreaza musculatura vezicii.