Month: September 2011

Calvitia la barbati

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Calvitia la barbati

Imputinarea parului poate fi o cauza majora de anxietate la barbatii  care fac parte din grupa de varsta medie, acei barbati cu varsta cuprinsa intre 30 de ani si 50 de ani.Calvitia la barbati este o afectiune mostenita genetic si cea mai intalnita forma de alopecie (pierderea parului). Procesul debuteaza cand parul normal de la tample si crestet este inlocuit de unul fin, cu aspect de puf. Linia de demarcatie a  radacinilor firelor de par migreaza treptat. Doar un specialist in dermatologie poate determina daca foliculul pilos este atat de vatamat incat pierderea sa fie permanenta.

Clasificare

In functie de localizare si extindere calvitia este de 5 tipuri:
– tipul I apare la barbati in jurul varstei de 20 de ani cu localizare fronto-temporala
– tipul II apare in jurul varstei de 30 de ani la nivelul crestetului si vertexului
– tipul III este intalnit la barbatii de 40 de ani la nivelul fruntii
– tipul IV apare in jurul varstei de 50 de ani pe aproape jumatate din regiunea fruntii intinzandu-se pana la vertex
– tipul V apare dupa 55 de ani sub forma asa numitei ”calvitii hipocratice”, parul fiind prezent doar la liziera.

De-a lungul anilor, au fost folosite diverse strategii pentru a-i ajuta pe barbatii cu asemenea probleme si o parte din ele au inregistrat un anumit succes. Iata in continuare o prezentare succinta a catorva dintre ele.

Mesele artificiale de par

Este calea cea mai sigura si cea mai putin dureroasa (atat in ceea ce priveste sanatatea, cat si cheltuiala pe care o presupune) de a ascunde pierderea parului. Unele pot fi atasate permanent, fie prin legarea firelor de par existente, fie prin atasarea direct de scalp. Cea din urma varianta poate produce infectii si nu este recomnadabila. Singurul efect advers posibil este ca uneori apare o sensibilitate la adezivul folosit.

Extensiile de par

Este o procedura nechirurgicala care ajuta calvitia, inlocuind firele de par pierdute cu altele noi pentru a ascunde portiunile afectate. Firele noi sunt impletite de marginile celor existente. Aceasta procedura presupune curatare atenta si ingrijire.

Implanturile de par

Aceasta este o procedura semi-chirurgicala prin care firele de par sunt atasate de scalp sub forma de fire chirurgicale in zonele lipsite de par. Aceste implanturi sunt de obicei sintetice, asa incat este recomandabil sa nu folositi uscator de par.

Transplantul de par

Aceasta este o procedura chirurgicala, care are drept rezultat inlocuirea permanenta a parului- desi chiar si atunci cand e bine fixat nu va fi la fel de bogat ca parul dumneavoastra natural. Se recolteaza foliculi pilosi sanatosi din partile laterale si din spate si se implanteaza in zonele lipsite de par. Aceste fire vor cadea in urma transplantului dar vor fi inlocuite de altele. E nevoie de multi foliculi pentru a acoperi o zona in intregime lipsita de par.

Tratament medicamentos

In timpul cercetarilor pentru un medicamnet impotriva hipertensiunii arteriale, s-a descoperit ca minodixilul ajuta la cresterea parului. Trebuie sa fie aplicat pe scalp de doua ori pe zi, timp de minim patru luni pentru ca efectele sa fie vizibile. Tratamentul trebuie continuat pentru a impiedica pierderea parului.

Un alt medicament, finasterida, folosit pentru tratarea maririi benigne a prostatei ajuta si in tratamentul calvitiei la barbati, reducand efectul enzimei alfa-reductaza, care se pare ca duce la alopecie.

Cauzele calvitiei

Factorii care pot influenta cresterea si pot determina pierderea parului sunt:
– stresul psihic cronic
– substante chimice (de exemplu citostaticele care determina oprirea cresterii foliculilor pilosi)
– regim alimentar inadecvat
– unele boli sistemice (sifilis)
– radiatiile electromagnetice (raze X sau gamma)
– afectiuni dermatologice (micoze, parazitoze)
– utilizarea unor preparate cosmetice agresiv
– agresiunea mecanica a firului de par (coafare, vopsit, decolorat, tic psihic – tricotilomanie)
– soarele
– poluarea atmosferica
– clorul din piscina
– sarurile din apa de la robinet
– fumatul
– alcoolul in exces
cafeaua

Etichete populare:

fire de parscalp

Climoterapia sau climatoterapia

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Climoterapia sau climatoterapia

 

Sederea la munte sau la mare nu reprezinta numai un concediu, datorita climei ea contribuie la imbunatatirea sanatatii. Aerul, soarele, vantul, umiditatea, presiunea aerului si temperatura sunt factori de stimulare a organismului. In functie de starea de sanatate, pentru o tonifiere generala sau pentru sprijinirea proceselor de vindecare se recomanda tratament prin sederea la mare, ori in munti la o altitudine medie sau mare.

Originea climoterapiei

Inca din antichitate era cunoscuta actiunea binefacatoare a unei schimbari a zonelor climatice si a plimbarilor in soare. In secolul al XVIII- lea, naturalistul Alexander von Humbolt (1769-1901) s-a ocupat cu studiul efectelor climei asupra organismului uman. La mijlocul secolului al XIX-lea, doctorul Alexander Spengler (1827-1901) a stabilit ca in Elvetia, in satul Davos, niciunul dintre locuitori nu suferea de tuberculoza, o boala la  plamani care era foarte raspandita pe vremea aceea. El a explicat asta prin clima existenta in acel sat situat la altitudine si a inceput sa trateze bolile de plamani prin cure de odihna la orizontala, in aer proaspat.

Ce este climoterapia?

In cadrul terapiei prin clima se folosesc particularitatile de clima din anumite zone, fie pentru a activa prin stimuli mecanismele de regularizare a corpului, fie pentru regenerarea anumitor procese prin repaus. Clima deosebita a unei localitati poate fi data de o serie de factori, cum ar fi: situarea la altitudine inalta (presiunea crescuta a aerului), umiditatea si puritatea aerului, nivelul radiatiilor UV (mai crescut sau mai scazut), vant puternic sau vant slab, caldura sau frig.

[ad#articol]

In functie de preponderenta acestor factori, putem vorbi despre un climat cu efect stimulant sau un climat de crutare.

Clima maritima

O cura climaterica la mare reprezinta sederea intr-un aer sarac in substante daunatoare si alergeni, un aer bogat in saruri, iod si umiditate. Aici radiatia solara si vantul sunt mai puternice. Alergiile, astmul, bolile cailor respiratorii inferioare si superioare, tensiunea arteriala scazuta si bolile de piele se vindeca la mare.

Clima in muntii de mare altitudine

La o altitudine de peste 1000 m, aerul este curat, uscat si nu contine polen. Pe de alta parte, temperatura este scazuta, continutul de oxigen din aer este mai mic, iar radiatia solara mai puternica, sederea in zone cu aceste caracteristici este utila in cazul astmului alergic, al bolilor respiratorii si de plamani al hipo- si hipertensiunii arteriale, al psoriazisului si neurdermatitei.

Clima in muntii de altitudine medie

Regiunile deluroase si de padure au o clima blanda, saraca in stimuli. Calitatea aerului est ebuna, vantul si radiatiile sunt ponderate, umiditatea aerului si temperatura au valori echilibrate. O cura climaterica in muntii de altitudine medie este recomandata pentru refacerea dupa boli severe, in cazul bolilor de inima, circulatorii, de respiratie si reumatice, in starile de epuizare si pentru fortifiere generala.

La ce sa va asteptati?

In principiu, trebuie sa cereti sfatul medicului dumneavoastra cu privire la clima care vi se potriveste. In cazul stabilirii, unei cure, decizia o ia medicul specialist. Terapiei climaterice i se poate aloca, in functie de afectiune:

  • o cura de odihna la orizontala in aer liber, de mai multe ore, infasurat la caldura in patura
  • bai de aer curat, imbracat sumar, pentru a expune pielea influentelor aerului
  • miscare, precum mers pe jos sau gimnastica in aer curat.

Cui i se recomanda climoterapia?

Aceasta terapie este cu precadere potrivita copiilor si varstnicilor, care au o constitutie firava. Totusi clima stimulanta de la mare si din muntii inalti nu este utila tuturor. Clima de la mare nu se recomanda diabeticilor, celor cu hiperactivitate a glandei tiroide, in cazul bolilor de rinichi sau al bolilor cailor urinare. Clima din muntii inalti nici nu intra in discutie in cazul celor suferinzi de angina pectorala, care au inima slabita sau tulburari ale circulatiei arteriale.

Cum ne protejeaza zincul sanatatea?

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 1 minut

Cum ne protejeaza zincul sanatatea?

Zincul este un mineral esential nu numai pentru buna functionare a metabolismului, dar intervine fundamental in combaterea acneei, previne boala Alzheimer, epilepsia si psoriazisul.

Celulele sistemului imunitar folosesc zincul, un metal toxic atunci când este ingerat în doze mari, pentru a elimina din organism anumiţi microbi precum bacilul tuberculozei şi bacteria E.coli precum si pentru a mentine in forma maxima sanatatea.

De curand o echipa internationala coordonata de cercetatori de la institutele franceze CNRS, INSERM, Institut Pasteur, Université Paul Sabatier din Toulouse şi Centre d’immunologie Marseille Luminy, au evidentiat faptul ca zincul controleaza nivelul de zahar din sange, ritmul general al metabolismului, simtul mirosului si gustul si modul in care se divide, la nivel celular ADN, dar si sintetiza ovulelor si spermatozoizilor. Zincul stimuleaza sistemul imunitar si determina blocarea capacitatii de inmultire a virusurilor.

[ad#articol]

Aceasta descoperire a fost publicata in revista de specialitate Cell Host & Microbe pentru a le putea permite cercetatorilor, noi strategii terapeutice si sa descopere implicit sa testeze noi vaccinuri.

Pentru prima dată, studiul a demonstrat că reciproca este la rândul ei valabilă: celulele imunitare sunt capabile să mobilizeze rezervele de metale grele, în special de zinc, ca armă antibacteriană pentru intoxicarea microbilor.Acest fenomen a fost evidenţiat în cazul agentului tuberculozei la om (Mycobacterium tuberculosis), care face aproape 2 milioane de victime în fiecare an, pe plan mondial, dar şi pentru bacteria Escherichia coli – unele dintre tulpinile acesteia sunt vinovate de apariţia unor infecţii grave la nivelul sistemului digestiv şi al tractului urinar.

Una din misiunile speciale pe care o are zincul este aceea de a combate si preveni acneea, mai ales in formele ei rebele si rezistente la alte tipuri de tratament. Un aport crescut de zinc in perioada de adolescenta combate aparita acneei juvenile si a formelor grave ale acesteia. Zincul mentine sanatos stratul de colagen, previne deshidratarea, combate aparitia ridurilor si previne celulita.

Cele mai bune surse de zinc sunt stridiile, pestele, muschiul de vita, seminte de dovleac, ciupercile, spanacul, fasole boabe.

Etichete populare:

mineralsistem imunitarzinc

Talasoterapia

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Talasoterapia

 

Sanatate, stare de bine, frumusete, gratie marii- asa s-ar putea defini talasoterapia. Bai cu sare de mare, bai cu extracte de alge, impachetari cu namol marin sau cure de ceaiuri din alge ori apa de mare- toate acestea fac parte din cura marina. Lor li se adauga si efectul recreativ pe care il are o sedere la mare.

Originile talasoterapiei

Insusi medicul grec Hipocrate (460-377 i.Hr.) cunostea faptul ca o cura de bai la mare amelioreaza reumatismul si sciatica. La mijlocul secolului al XVIII-lea, medicul englez Richard Russel a pus bazele terapiei marine si , ca urmare, s-au infiintat numeroase statiuni balneare maritime. In secolul al XIX-lea, medicul francez La Bonnadiere a descris in lucrarea sa de doctorat, puterea tamaduitoare a marii. Notiunea de talasoterapie i se datoreaza in mare masura (din grecescul “thalassa”=mare). Apa marii, namolul si algele contin numeroase substante minerale si microelemente precum :potasiu, magneziu si calciu, iod, crom, fier, zinc si cupru. In algele marine se gasesc aminoacizi esentiali si vitamine, de aceea, se folosesc nu numail la impachetari, comprese si bai, ci si sub forma de ceai si suplimente nutritive.

Ce este talasoterapia?

In Germania, notiunea de talasoterapie are diferite acceptiuni. De aceea, Asociatia Germana de Talasoterapie a stabilit anumite criterii de existenta a centrelor de terapie marina:

  • Pentru a corespunde caracteristicilor calitative, este necesar ca un centru de talasoterapie sa nu se afle la mai mult de 300 m distanta de mare
  • Tratamentele trebuie sa aiba loc numai cu apa proaspata, pompata din adancimea marii
  • Trebuie sa existe un bazin de inot cu apa de mare si suficient de multe cabine de tratament
  • Ingrijirea este asigurata de medici, masori si profesori de sport
  • Activitatile fizice (plimbarile pe malul marii sau tururile cu bicicleta) si sfaturile nutritioniste intregesc programul de taratament.

Talasoterapia este din ce in ce mai frecventa in domeniul sanatatii. Centrele cu astfel de tratamente nu se afla neaparat la mare, insa se lucreaza cu sare de mare si produse marine.

La ce sa va asteptati?

In functie de afectiunile dumneavoastra, medicul ce stabileste tratamentul va alcatui un program special de terapie, care cuprinde mai multe  procedee zilnice.

  • un antrenament de 30 de minute in bazinul cu apa de mare activeaza muschii, fara a solicita incheieturile
  • imediat urmeaza unmasaj al muschilor intr-o cada cu apa calda de mare, cre este introdusa prin duze speciale. In apa se adauga alge pulverizate.
  • la impachetarile cu alge sau cu namol se acopera intreg corpul (sau anumite parti) cu terci vascos si se infasoarea in folie. Impachetarea este inlaturata de catre terapeut dupa ce isi face efectul, adica dupa aproximatix jumatate de ora
  • asa-numitele dusuri Vichy asigura o relaxare profunda, printr-o irigare blanda cu apa de mare
  • masajele pe baza de jet de apa se fac de la o distanta de 3 metri
  • in zonele in care valurile se sparg, concentratia picaturilor de apa sarata este ridicata si, de aceea, sunt recomandate plimbarile lungi pe malul marii
  • pentru a stimul metabolismul si pentru detoxifierea lui se pot lua alge macinate pulbere sub forma de capsule sau ceai.

Cui i se recomanda talasoterapia?

Talasoterapia este ideala pentru cei ce iubesc marea, vor sa se relaxeze si, totodata, sa faca ceva pentru sanatatea lor. Totusi o cura marina nu este benefica orisicui.

Cei ce sufera de alergie la iod si de supraactivitate a glandei tiroide nu trebuie sa faca impachetari cu alge sau sa ia preparate pe baza de alge.

Daca exista boli ale venelor, procedeele cu apa fierbinte nu sunt recomandate. Cei care sufra de boli ale inimii, tumori sau boli de rinichi trebuie sa renunte complet la acest tip de terapie.

Actioneaza direct in urmatoarele cazuri: dureri de oase si articulatii, reumatism, muschi contractati, accidentari sportive, boli de piele, boli ale cailor respiratorii.

Actioneaza indirect in urmatoarele cazuri: stari de stres si epuizare, intarirea sistemului imunitar

Epilepsia

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 4 minute

Epilepsia

 

Epilepsia debuteaza deobicei in copilarie. Debutul brusc al epilepsiei la maturitate are o alta semnificatie.Desi sufereau de epilepsie, multe personalitati importante, ca Iulius Caesar, Socrate si Vincent van Gogh au fost capabile de performante semnificative. Contrar prejudecatilor comune, epilepsia nu este nebunie, ci doar o criza sau un episod, care nu are nimic de-a face cu o inteligenta redusa.

Adesea, in primii ani de viata, pot aparea crize epileptice la copii. Probleme structurale in creier ( produse de exemplu de asfixierea la nastere), puseuri de febra, inflamatii ale creierului (encefalite) sau ale membranei creierului (meningite), precum si unele tumori ale creierului pot constituie cauzele acestor crize.

Cauze epilepsie

Epilepsia este o afectiune care produce atacuri epileptice periodice, acest lucru intamplandu-se atunci cand impulsurile electrice normale din creier sunt dereglate. Apare de obicei la copii, uneori se transmite ereditar si poate fi dobandita pe parcursul vietii. Aproximativ 3 din 5 copii care au mai putin de 6 ani au uneori convulsii, dar aproape in toate cazurile acestea sunt convulsii febrile, reactia eronata a creierului datorandu-se cresterii temperaturii corporale care apare inainte sau in timpul unei boli infectioase, cum ar fi gripa.

Simptome epilepsie

Atacuri grand mal

  • La inceput poate aparea un semn care anunta atacul epileptic, cunoscut sub denumirea de aura, care dureaza cateva secunde si poate fi un sentiment de jena, un miros, un gust, sentimentul unui deja-vu.
  • La inceputul atacului corpul devine rigid, persoana incepe sa respire neregulat, apoi membrele si trunchiul incep sa se miste necontrolat.
  • Poate aparea urinarea involuntara.
  • Daca muschii maxilarului sunt incordati, persoana in cauza poate face spume la gura.

Dupa atac, persoana isi recapata cunostinta, respiratia reintra in ritmul normalsi muschii se relaxeaza. Confuzia si dezorientarea poate dura cateva ore dupa criza si pot fi insotite de dureri de cap. De cele mai multe ori, persoana in cauza nu isi aminteste ce s-a intamplat.

Status epilepticus este o complicatie foarte rara si foarte grava, care apare la persoanele a caror boala nu este tinuta sub control. Persoana care sufera de status epilepticus are atacuri grand mal repetate, fara sa isi recapete cunostinta intre atacuri. Boala poate fi mortala si este nevoie de interventie medicala urgenta.

Atacurile petit mal

  • Persoana nu isi pierde cunostinta, ci se afla intr-o stare de visare cu ochii deschisi din care nu poate fi trezita, care dureaza intre 5 si 30 de secunde.
  • Ochii pot ramane deschisi si ficsi. Pentru ca in timpul atacurilor persoana nu cade si nu face nici o miscare necontrolata, crizele pot trece neobservate si pot fi confundate cu o stare de visare. Atacurile frecvente pot afecta performanta scolara.

Sa ma adresez medicului?

Adresati-va medicului imediat ce atacul a luat sfarsit, chiar daca credeti ca este vorba de un atac grand mal sau de convulsii febrile. Pentru sanatatea dvs si a celor din jur contactati neintarziat medicul, daca suspectati ca ar putea fi vorba de atacuri petit mal.

Tratament epilepsie

  • In cazul in care persoana a avut un atac, medicul ilva examina iar dumneavoastra va va cere detalii despre criza pentru a determina tipul acesteia.
  • Medicul ar putea recomanda analize suplimentare pentru a determina cauza atacului. Daca motivul nu este gasit, medicul va trimite persoana in cauza la un examen EEG, pentru a depista activitatea electrica anormala din creier, sau la un control RMN cerebral.
  • Daca atacurile reapar constant, indiferent ca este vorba de un grand mal sau petit mal, medicul ii va administra pacientului anticonvulsive. Aceste medicamente se administreaza deobicei in doze, care cresc treptat, pana cand boala este tinuta sub control. Uneori se poate intampla ca , persoana in cauza sa aiba nevoie de un al doilea medicament anticonvulsiv.
  • Medicul il va consulta periodic pe pacient. Daca timp de 2-3 ani nu mai are loc nici un atac, tratamentul poate fi redus sau chiar oprit. Orice schimbare a dozei trebuie facuta sub urmarirea medicala.
  • Persoanele care sufera de status epilepticus trebuie internate imediat, iar in spital li se vor administra intravenos medicamente pentru a controla atacurile.

Cum sa traiesc cu epilepsie?

Daca ati fost diagnosticat recent cu epilepsie, urmatoarele informatii v-ar putea fi de folos:

  • Evitati orice lucru care a declansat vreodata sau ar putea declansa un atac, cum ar fi luminile puternice.
  • Invatati sa faceti exercitii de relaxare pentru a putea face fata stresului, care ar putea declansa atacurile.
  • Incercati sa luati mese regulate.
  • Evitati consumul excesiv de alcool.
  • Consultati medicul ianinte de a lua medicamente care pot interactiona cu anticonvulsivele.
  • Asigurati-va ca intotdeauna sunteti insotit de o alta persoana in timp ce inotati sau jucati sporturi de apa.
  • Daca aveti carnet de conducere auto trebuie sa informati Politia Rutiera si sa predati permisul, pe care il puteti recupera dupa un an, daca in tot acest timp nu ati maia vut nici un atac de epilepsie.
  • Inainte de a va alege o profesie, consultati un consilier de cariera, pentru ca unele meserii nu sunt potrivite pentru oamenii care sufera de epilepsie.
  • Daca copilul dumneavoastra sufera de epilepsie, urmariti cu mare atentie comportamentul lui pentru a putea semnala schimbarile caracterului. Tratati-va copilul cat mai normal cu putinta. Comunicati-le prietenilor si profesorilor sai care sunt simptomele bolii de care sufera copilul dumneavoastra, pentru ca acestia sa nu se sperie daca el are un atac in prezenta lor.
  • Asigurati-va ca micul pacient poarta intotdeauna cu el o bratara sau un medalion pe care sunt gravate informatiile de baza despre boala sa.

 Remedii naturale

Uneori este posibila reducerea dozei de medicamente cu ajutorul remediilor naturale.

Remedii recunoscute se gasesc in homeopatie, mai ales in cazul tratarii copiilor. Este insa nevoie sa se prescrie tratamentul de catre un homeopat cuu experienta.

In completarea tratamentului epilepsiei se pot folosi plante care au efect calmant asupra sistemului nervos. Dintre acestea putema minti florile de musetel, radacina de lemn dulce, floarea pasiunii si radacina de valeriana.

Sursa de inspiratie: Living with Epilepsy (Patsy Westcott)

 

 

 

Etichete populare:

creiersistemul nervos

Cinci sfaturi medicale pentru un ten frumos si luminos

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Cinci sfaturi medicale pentru un ten frumos si luminos

Pielea, in functie de caracteristicile ei, are nevoie de ingrijire si atentie pentru a se mentine intotdeauna frumoasa si sanatoasa.

Fiecare dintre noi ne dorim sa avem un ten curat, ferm si fara riduri, insa pentru acest lucru trebuie sa ne ingrijim in mod constant si sa fim foarte atenti la stilul nostru de viata si la ce produse folosim.

Potrivit specialistilor, frumusetea pielii si a tenului, in particular depinde foarte mult de rutina de ingrijirea a fiecarei persoane in parte. Iata ce trebuie sa faci pentru a avea un ten ingrijit si luminos:

1. Ingrijirea zilnica.Pentru a-ti ingriji pielea in mod corect, trebuie sa stii foarte bine ce tip de ten ai, ce produse ti se potrivesc, precum si ce tratamente trebuie realizate pentru ca efectele sa fie imediate.Pentru un ten frumos, este bine să te demachiezi de două ori pe zi, dimineata si seara, sa iti cureti fata cu un produs potrivit tipului tau de piele si sa hidratezi pielea. Trebuie sa stii, de asemenea, ca lotiunea de curatare trebuie lasata sa actioneze cel putin 30 de secunde inainte de a te clati cu apa rece.

[ad#articol]

2. Hidratarea. Cei minim doi litri de lichide pe zi nu sunt un mit. Fereste-te sa consumi bauturi carbogazoase si sa reduci din consumul de alcool pentru a-ti hidrata pielea.  In ceea ce priveste hidratarea externa, trebuie să stii ca toate tipurile de ten necesita hidratare, inclusiv cel gras. Daca pielea nu este suficient de bine hidratata, ea va produce si mai mult sebum, deci este important sa alegi un produs hidratant în functie de tipul de ten.

3. Alimentatia corecta. O alimentatie echilibrata este importanta pentru starea noastra de bine si pentru un aspect fizic placut, inclusiv o piele frumoasa. Asa ca incearca sa eviti grasimile, consuma mai multe legume, cereale integrale, fructe. Fii atenta la ce tip de lapte consumi. Specialistii sunt de parere ca anumiti hormoni din lapte favorizeza aparitia cosurilor.

4. Odihna suficienta. In timpul somnului, pielea se regenereaza si capata un aspect luminos. Medicii ne recomanda un somn de 6-8 ore pentru a oferi atat organismului nostru cat si tenului sa se refaca dupa o zi in care pielea este expusa atator factori externi.

5. Gomajul si masajul. O data pe saptamana este foarte important si sanatos sa aplicati un gomaj facial, pentru a elimina celulele moarte. Iti poti prepara chiar singura gomajul, dintr-o lingurita de malai si o lingura de miere. Dupa ce il folosesti, maseaza-ti tenul cu o lotiune hidratanta sau un ulei hidratant, cum ar fi uleiul de argan care este renumit ca fiind un  antioxidant puternic si emolient, regenerator si restructurant, antiinflamator si cicatrizant, el este absorbit rapid in piele si nu lasa urme.

Etichete populare:

cosmeticaremediiten

Avortul spontan

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Avortul spontan

 

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii- printr-o cauza naturala, fara nici o interventie din afara- inainte de saptamana a 20-a de gestatie.

Durerea provocata de o asemenea pierdere este intensificata de faptul ca toate sperantele si asteptarile legate de venirea pe lume a copilului sunt curmate brusc.

Care sunt cauzele avortului spontan?

De obicei, avortul spontan este determinat de o anomalie genetica sau cromozomiala, ori de o combinatie a celor doua.

  • anomaliile genetice pot duce la dezvoltarea unui fat anormal
  • un uter cu forma anormala nu poate sustine o sarcina
  • fibroamele din uter pot bloca dezvoltarea fatului
  • un col uterin scurt/moale se poate deschide chiar in timpul sarcinii
  • dezvoltarea necorespunzatoare a placentei
  • diabetul sau o hipertensiune care nu pot fi mentinute sub control prin medicatie
  • incompatibilitatea de Rh dintre parteneri
  • afectiunile inflamatorii, generate de bacterii sau virusi, contractate de mama in timpul sarcinii, ii pot dauna si fatului
  • modificarea brusca a nivelului hormonilor de sarcina poate duce la franarea dezvoltarii fatului.

Factorii de risc

Factorii de risc pentru pierderea sarcinii sunt urmatorii:
-varsta inaintata a mamei, peste 35 de ani
-istoric personal de avorturi spontane repetate (2-3)
-consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei sau in fazele precoce ale sarcinii
-consumul de alcool in timpul sarcinii
-consumul droguri (cocaina)
– fumatul
-expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii
-consum de cafeina in timpul sarcinii
-afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului
-declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni autoimune
-traumatisme fizice – contuzii abdominale
-cauze imunologice, imunizari Rh
-studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort spontan.Trei sau mai multe avorturi spontane repetate sunt neobisnuite la o femeie. Avorturile repetate (avort “habitual”) sunt cauzate de existenta unei afectiuni medicale.Alti factori de risc pentru avorturi spontane repetate:
-sindromul fibroamelor polichistice
-istoric familial de avorturi spontane (pe linie maternal)
-un control terapeutic prost al unei boli cronice (diabet zaharat sau boli autoimune)
-anumite infectii virale sau bacteriene
-sindromul fosfolipidic (afectiune autoimuna)
-anomalii structurale ale uterului (uter in forma de T), in 12-15 % din cazurile de avorturi repetate
-istoric de fat malformat
-accidente, raniri fizice
-prelevare de vilozitati coriale (1 din 100 de cazuri) sau amniocenteza (1 din 200 de sarcini)
-anomalii cromozomiale ale unui parinte.
Sunt cunoscuti, de asemenea, cativa factori care nu cresc riscul de avort spontan precum: expunerea la campul monitorului de computer sau la camp electromagnetic, actul sexual sau exercitiul fizic.

Cand trebuie mers la medic?

Daca banuiti ca sunteti insarcinata si observati ca a aparut o sangerare vaginala si/sau crampe dureroase in partea inferioara a abdomenului, trebuie sa va adresati imediat medicului.

In ce situatii este indicat sa se recurga la interventii chirurgicale?

Daca avortul este incomplet (fetusul este eliminat, dar raman parti de placenta), este necesara evacuarea chirurgicala a produsului de conceptie ramas, pentru a impiedica producerea de infectii. O infectie netratata poate provoca afectiuni inflamatorii care pot duce la infertilitate. In cazul mortii intrauterine, fatul va trebui eliminat pe cale chirurgicala.

[ad#articol]

Daca ati suferit mai multe pierderi de sarcina consecutiv, atunci medicul va va supune la cateva teste pentru a afla care este cauza exacta a acestor avorturi spontane recurente si va va prescrie un tratament pentru a impiedica repetarea unor asemenea situatii in viitor.

Vi se poate face o histerosalpingograma pentru a se verifica starea uterului si a tuburilor falopiene.

Medicul va examina fetusul expulzat si placenta pentru a se asigura ca totul este normal si va va trata in consecnta. Puteti fi trimisa la un expert in infertilitate pentru consiliere.

In caz de avort septic, vi se vor administra antibiotice puternice in doze mari pentru a elimina infectia.

Etichete populare:

avortulavortul spontan

Cum le vorbim copiilor despre sex?

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Cum le vorbim copiilor despre sex?

 

Raspunzand la intrebari despre sex precum “Ce inseamna sa faci dragoste”? sau “Ce este acela un organ sexual?” etc, aveti posibilitatea de a explica copilului ca sexul ar trebui sa vina odata cu iubirea, iar iubirea presupune responsabilitate: responsabilitatea de al pune pe celalalt inaintea ta, a nu te impune niciodata prin forta si sa ai respect fata de partenerul si fata de tine insuti.

Realitatile vietii

Puteti incuraja o oarecare perspectiva asupra sexului, povestindu-le copiilor, realitati din viata de zi cu zi cand acestia incep sa puna intrebari, ca sa stie ca nu trebuie sa se rusineze de nimic. Explicati-le copiilor cum se dezvolta un copil in uterul mamei. Odata ce ati abordat acest subiect, este bine sa le explicati si cum se naste un bebelus, pentru ca pustii sa nu ramana cu impresia ca abdomenul se crapa in doua si iese copilul, ca o boaba de mazare din pastaie. Daca se poate discutati separat despre formarea embrionului si actul sexual propriu-zis. Puteti sa va lasati ghidati de intrebarile puse de copii pentru a oferi toate informatiile pe care acestia le vor in momentul respectiv, fara a tine o prelegere completa despre sex, pana cand acestia sunt pregatiti sa inteleaga despre ce este vorba.

Folositi un limbaj simplu si precis, astfel incat termeni precum penis,vagin si sperma sa nu faca , mai tarziu, obiectul unor chicoteli. Daca va este teama ca nu stiti cum sa explicati copiilor pe intelesul lor, puteti sa va procurati de la librarie una din cartile care va pot ajuta in acest sens- nu lasati cartea copilului sa o descifreze singur, ci incercati sa cititi impreuna.

[ad#articol]

  • Nu va temeti sa spuneti adevarul. Datorati copilului dumneavoastra un raspuns onest si deschis, fara sa va fie teama ca se va simti stanjenit.
  • Nu va temeti ca trebuie sa dati detalii complete unui copil mic : nu este necesar sau bine pentru copilul dumneavoastra, care s-ar putea simti speriat de lucrurile pe care nu le intelege.Tineti minte ca rareori este nevoie sa dati informatii despre mecanismele sexuale unui copil sub 8 ani.
  • Ganditi-va la oportunitatea pe care fiecare intrebare v-o ofera pentru a-i transmite standardele si valorile dumneavoastra, iar copilul se va simti iubit si bine informat.
  • Incercati sa anticipati preocuparile copilului dumneavoastra. Tineti minte ca sexul presupune auto-control si abstinenta, lucruri pe care copilul dumneavoastra ar trebui sa le invete.
  • Nu dojeniti niciodata un copil pentru ca este curios si intreaba despre persoane de sex opus; satisfaceti aceasta curiozitate raspunzand onest la toate intrebarile lui.
  • Vorbiti-le baietilor si fetelor impreuna. Baietii vor sa stie mai multe despre fete, pentru ca informatia si intelegerea ajuta la insuflarea unui simt al responsabilitatii si intelegerii fata de nevoile fetelor si femeilor, de la o varsta frageda.

Etichete populare:

comunicarecopilparinti

Pilulele contraceptive si memoria

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 1 minut

Pilulele contraceptive pot influenta negativ memoria

Potrivit unui studiu realizat de cercetatorii americani, femeile care folosesc  contraceptive isi amintesc des informatii legate de anumite incidente.

[ad#articol]

Specialistii ne atentioneaza ca  femeile care folosesc pilula contraceptivă au tendinţa de a-şi aminti aspecte legate de un incident diferite de cele pe care şi le amintesc femeile care nu folosesc această metodă de contracepţie dailymail.co.uk.

Dupa rapoartele experimentelor, pilulele contraceptive influenţează modul în care femeile îşi amintesc anumite informaţii, prin modificarea echilibrului lor hormonal.

Astfel, cele care folosesc pilulele contraceptive prezintă mai mici probabilităţi de a-şi aminti detalii legate de un eveniment, dar îşi amintesc de impactul emoţional general asociat acestuia, mai ales dacă a fost traumatizant – voluntarele au fost rugate să rememoreze un accident rutier în care victima, un băiat, a rămas fără picioare.

Pilulele contraceptive contin o combinatie in diverse proportii si concentratii intre estrogeni si progesteron – hormoni sexuali feminini – de sinteza, care reduc pana la 99 % aparitia unei sarcini.

Deşi contraceptivele nu deteriorează memoria si nu ataca sanatatea, modul în care evenimentele sunt rememorate este diferit. “Este vorba de o schimbare a tipului de informaţie rememorat, nu de un deficit de memorie”, a spus şi Shawn Nielsen, coautor al studiului, realizat de cercetătorii de la University of California şi publicat în Neurobiology of Learning and Memory.

Etichete populare:

contraceptiehormonipilule

Sindromul premenstrual (PMS)

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Sindromul premenstrual (PMS)

 

In perioada premergatoare “acelor zile”, multe femei se simt obosite, slabite, iritate si umflate, iar altele izbucnesc in lacrimi din te miri ce. Este perioada in care si sanii pot fi sensibili la durere. Afectiunile in cazul PMS sunt variate si foarte diferite de la o persoana la alta. Daca in mod repetat nu va simtiti bine in zilele de dinainte de menstruatie sau duceti cu greu la bun sfarsit treburile zilnice, este bine sa vedeti care este cauza si sa nu va impacati cu situatia.

Ce este sindromul premenstrual?

In ce priveste sindromul premenstrual (PMS), este de luat in seama faptul ca in faza premergatoare menstruatiei se intaleaza in mod constant anumite afectiuni. Acestea apar cu aproximativ o saptamana sau zece zile inainte de sangerarea lunara si dispar in prima sau a doua zi dupa instalarea menstruatiei.

[ad#articol]

Inca nu s-a putut explica din punct de vedere stiintific cauza si aparitia sindromului, sigur este doar faptul ca se leaga de ciclul menstrual. Se pare ca o dereglare in echilibrul hormonal este responsabila de aceste afectiuni. In discutie intra un exces de estrogen, concomitent cu o lipsa de progesteron sau chiar un nivel marit de prolactina (hiperprolactinemie).

Factorii externi, precum alimentatia gresita, toxinele din mediul inconjurator si mai ales stresul excesiv, pot declansa sau chiar intensifica simptomele sindromului premenstrual.

Cum recunosc sindromul premenstrual?

Afectiunile difera in general, de la un organism la altul, pot fi atat de natura fizica, cat si de natura sufleteasca. In orice caz, majoritatea femeilor care sufera de acest sindrom, acuza atat marirea sanilor cat si durere la nivelul acestora (mastodinie). Odata cu evolutia medicinei, sindromul PMS a fost clasificat in 4 mari tipuri:

  • tipul A (de la cuvantul englezesc anxiety=anxietate): schimbarile de dispozitie si sentimentele de neliniste sunt in prim-plan
  • tipul C (de la cuvantul englezesc craving=dorinta,pofta): predominante sunt pofta de mancare excesiva si gresterea in greutate, oboseala si durerile de cap
  • tipul D (depresie): dispozitiile depresive, plansul si insomnia sunt principalele stari specifice
  • tipul H (de la cuvantul englezesc hyperhydration=hiperhidratare):retentie de apa, crestere in greutate si sentimentul de incordare in zona sanilor, sunt tipice in acest caz.

Este recomandata o consultatie detaliata din partea medicului ginecolog,personal, pentru a putea exclude manifestarea altor boli posibile, precum endometrioza, afectiunile specifice menopauzei, hiper- si hipotiroidismul sau bolile psihice. Pentru aceasta, trebuie controlat nivelul dumneavoastra hormonal, din timpul diverselor faze ale ciclului si va fi investigata si evolutia anterioara a activitatii menstruale.

Un mod de viata sanatos

Pentru a preveni problemele de digestie, beti zilnic pana la trei litri de apa plata sau ceai din plante. Renuntati la bauturile energizante precum alcoolul, cafeaua sau coca-cola- ele au un efect nociv asupra necesarului dumneavoastra de apa. Pentru stabilizarea nervoasa, luati preparate cu vitamina B6.

Etichete populare:

ginecologiahormonimenstruatie