Month: June 2011

Boli ginecologice

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Corpul femeii are capacitatea sa indeplineasca 3 misiuni care nu ii sunt date barbatului: sarcina, nasterea si hranirea unui sugar. Legate de acestea, in cursul vietii, femeia trece prin doua procese importante de transformare hormonala: pubertatea si menopauza.

Intre aceste episoade sunt anii de fertilitate, in care corpul femeiesc produce in fiecare luna ovule mature si pregateste uterul pentru primirea unul ovul fecundat. Aceste procese sunt dirijate, printr-un sistem complex, de diferiti hormoni.

Functionarea mecanismului de reglare a acestor procese poate fi afectata de accidente si chiar grav perturbata din cauza stresului.

Organele genitale femeiesti

Ele pot fi impartite in 2 categorii: organe interne si organe externe.

Cele externe ( vulva), care este compusa din labiiile mari si labiile mici, vestibulul, himenul, glandele Bartholin, clitorisul, iar cele interne sunt : vaginul, ovarele, trompa uterina si uterul. Vaginul este legat de uter prin cervix. La stanga si la dreapta uterului se afla cele doua ovare, de forma ovoida, in general cu marimea unei migdale verzi, volumul lor variind cu varsta si cu starea fiziologica.

Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulati, restul degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se face sub influenta foliculostimulinei (FSH) produsa de glanda hipofiza.

Toate procesele , atat cel al marii transformari hormonale de la pubertate la perioada de menopauza, cat si reglarea ciclului lunar, sunt dirijate de catre hormoni.

Cum actioneaza hormonii?

Odata cu venirea pubertatii in viata unei femei, incepe faza fertila- corpul dobandeste capacitatea de a concepe un copil, a purta sarcina, de a naste si a alapta. In aceasta perioada, care cuprinde cei aproximativ 35 de ani, corpul femeii se supune ciclului lunar cu ovulatie si menstruatia ce urmeaza acesteia.

Ovogeneza si ovulatia

La varsta ,de 11 sau 12 ani, la unele fete chiar mai tarziu, hipotalamusul, sistemul de ghidare al creierului, incepe sa produca un hormon, care stimuleaza glanda pituitara( hipofiza) sa produca hormoni- de exemplu, hormonul de stimulare foliculara (HSF). Sub influenta lui si a hormonului luteinizat (HL), produs de asemenea tot de hipofiza, in ovare este declansata ovulatia: la fiecare menstruatie, se maturizeaza cate un ovul si este eliberat in oviduct, pentru a se indrepta catre uter.

Restul foliculei care ramane in ovare, se transforma sub influenta LH in corpus luteum. Acesta produce acum progesteron, care asigura ca membrana mucoasa a uterului sa fie pregatita pentru receptia ovulului fecundat. In acelasi timp, scade productia de estrogen. Daca ovulul nu este fecundat, atunci corpul luteal descreste in urmatoarele 10 zile si inceteaza sa mai produca progesteron. Mucoasa uterului, care nu mai este necesara, este eliminata odata cu menstruatia lunara- si apoi ciclul se va relua de la inceput.

Menopauza

Odata cu atingerea varstei de 45 de ani, ovulatia devine mai rara iar fertilitatea scade, pana cand sangerarea inceteaza definitiv. Aceasta faza, care poate dura 10 ani sau chiar mai mult, se numeste menopauza.

[ad#articol]

Boli ginecologice

Complicata interactiune a hormonilor este extrem de sensibila la accidente. Anumite boli  si stresul vietii cotidiene, pot da peste cap mecanismul de reglare si pot slabi sistemul imunitar. Posibilele urmari pot fi de ex -scurgerile vaginale; dereglarile de fertilitate si endometrioza.

Amenoree

Andropauza

Boala Peyronie

Balanita

Candidoza vaginala

Clamidia

Chisturile ovariene

Dereglarile de fertilitate

Dereglarile menstruatiei

Durere mamara

Durere cronica pelvina

Dismenoreea

Dispareunia

Ejacularea precoce

Endometrioza

Fibroamele uterine

Frigiditate

Ginecomastia

Gonoreea

Herpes genital

Histerectomia

Impotenta

Infertilitatea

Leucoreea

Lumpectomia

Mamografie – ecografia mamara

Menopauza

Menoragia

Negi genitali

Nodulii mamari

Prolaps uterin

Sifilis

Sindromul premenstrual (PMS)

Testul Babes Papanicolau

Tricomoniaza

Vaginismul

Vaginoza bacteriana

Boli ale aparatului locomotor

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Boli ale aparatului locomotor

Aparatul locomotor format din oase, muschi, tendoane si articulatii asigura mobilitatea corporala. Orice limitare a acesteia, resimtita in timpul desfasurarii activitatilor noastre cotidiene ne creeaza o senzatie de disconfort, afecandu-ne in mod evident calitatea vietii si a sanatatii.

Cum functioneaza aparatul locomotor?

Peste 200 de oase ne ofera soliditate si structura. Corpul nostru devine mobil cu ajutorul muschilor, tendoanelor si articulatiilor. Comanda de contractie a muschilor porneste de la creier si este transmisa fiecarui organ in parte prin traiectul nervului motor

Oasele

Oasele sunt alcatuite, in proportie de 85% din hidroxiapatite, compusi de claciu care sunt produsi de celule osoase tinere, numite osteoblaste. Alimentarea celulelor osoase cu substante nutritive are loc prin vasele de sange, care se afla in oase ca o impletitura fina. In interiorul oaselor mai mari exista cavitati in care se gaseste maduva, care este responsabila cu formarea de sange. In plus, oasele sunt acoperite de o membrana fibroasa(periost), care este foarte sensibila la durere.

Articulatiile

Prin articulatie intelegem legatura dintre doua sau mai multe oase, prin intermediul unui aparat fibros si ligamentar. Dupa definitia data de Testut, articulatia este “un ansamblu de parti moi si dure, prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine”. Pentru a se evita frecarea terminatiilor oaselor, acestea sunt acoperite cu un strat de cartilaj. Daca acest strat protector se erodeaza din cauza suprasolicitarii sau a sarcinilor unilaterale, se va ajunge la imbolnaviri dureroase degenerative ale articulatiilor ( artroza).

Anatomistii au facut o serie de clasificari ale articulatiilor, dintre care o vom cita numai pe aceea folosita in prezent.
Bichat a efectuat o clasificare mai mult fiziologica a articulatiilor, impartindu-le in articulatii mobile si imobile. Acestea au fost denumite de Galien diartroze, respectiv sinartroze. Alaturi de aceste doua clase mai intilnim si articulatii cu mobilitate foarte redusa, pe care Winslow finaintea lui Bichat) le-a numit articulatii semimobile sau amfiartroze.

Muschii

La randul lor, muschii sunt alcatuiti din celule musculare alungite, care sunt cuprinse in legaturi de fibre. Muschiul efectueaza miscari scurtandu-se ( contractie) si destinzandu-se ( antonie). Atat contractarea, cat si atonia muschilor depind de energie. Astfel, daca in cazul unei suprasolicitari un muschi nu se mai intinde, urmarea este o crampa musculara, binecunoscutul carcel.

[ad#articol]

Boli ale aparatului locomotor

Cu toate ca suprasolicitarea poate duce la artroza timpurie, cele mai multe boli ale aparatului locomotor iau nastere din cauza lipsei de miscare.Cealalta extrema este sportul de performanta unilateral, care suprasolicita ligamentele de sprijin, si astfel duce la tablouri de boala similare.

Afectiunea musculo-scheletala (AMS)

Articulatiile

Artrita

Artrita reumatoida

Artroza

Bunion

Bursita

Cancer osos

Cifoza

Chist osos

Contractura Dupuytren

Cotul jucatorului de golf

Crampe musculare

Displazia de sold

Durerea lombara joasa

Entorsa gleznei

Fibromialgia

Fracturile

Guta

Hernie de disc

Intindere musculara

Osteoporoza

Osteoartrita

Platfus

Poliomelita

Polimialgia reumatica

Reumatismul

Scolioza

Sindromul de tunel carpian

Sindromul Ekbom (sindromul picioarelor nelinistite)

Spondiloza

Spondilita anchilozanta

Tendinita

Umar dureros

Cancerul

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute


Cancerul este o boala care are ca mecanism o proliferare celulara anarhica, necontrolata si neintrerupta.

Diverse tipuri de cancer

Se mentioneaza, in Europa si in America de Nord, predominanta cancerului pulmonar, atribuibile in proportie de 90% tabagismului, a cancerului de col, legate, probabil, in parte de alimentatie, si a cancerului de san, cu cauze inca putin clare.

Cancer colorectal

Cancerul de vezica urinara

Cancerul osos

Cancerul la stomac

Cancerul tiroidian

Cancerul de piele

Cancerul hepatic

Cancerul de plamani

Cancerul ovarian

Cancerul de col uterin

Cancerul de prostata

Cancerul de san

Cancerul testicular

Leucemia

 

Ce este cancerul?

Cancerul este caracterizat ca fiind modificarea celulelor corpului nostru care in prezent este un fenomen cotidian si care face uneori ca schimbarile respective sa le faca sa devina potential maligne (cancer).

Cancerul este cauzat de expunerea la virusuri, la substante naturale sau chimice, la radiatii. Aceasta are ca efect inducerea de mutatii sau de exprimari neadecvate ale diferitelor gene numite oncogene, implicate in proliferarea celulelor, in diferentierea lor si in reglarea acestor fenomene. Oncogenele se afla in mod normal sub controlul genelor inhibitoare, antioncogenele, care pot fi pierdute sau pot suferi ele insele o mutatie sub actunea agentilor mai sus enumerati, functia lor fiind in acest caz redusa. Dar aceste antioncogene pot lipsi in mod ereditar, ceea ce explica, in parte, existenta predispozitiilor familiale la aceasta boala.

Un sistem de aparare imunitara sanatos, identifica pericolul si scoate din circulatie celulele modificate, inainte ca acestea sa faca vreun rau. Daca acest lucru este irealizabil, deoarece aceste celule modificate s-au ascuns cu o mare abilitate sau din cauza ca sistemul imunitar este mult prea slabit, celulele modificate incep sa se multiplice si, astfel, apare tumoarea.

Tumorile sunt de 2 feluri: tumori benigne si tumori maligne. Tumoarea benigna se mareste, fara a afecta tesutul care le inconjoara, in schimb , tumoarea maligna se inmulteste foarte rapid, distruge in acest proces tesutul sanatos si afecteaza organele invecinate. Se raspandeste prin sange si sistemul limfatic si formeaza in alte locuri tumori-fiice, asa numitele metastaze.

O terapie individuala impotriva cancerului

In general, cu cat tumoarea este mai mica si mai repede indentificata ca atare, cu atat mai reala este perspectiva unei vindecari complete. De aceea sunt atat de importante investigatiile de depistare precoce a cancerului. Tratamentul pentru cancer se abordeaza in mod individualizat, in functie de caracteristicile tumorii si de factorii adiacenti. De aceea, trebuie sa discutati in mod deschis cu medicul dumneavoastra curant, cu privire la abordarea terapeutica ca trebuie urmata.

[ad#articol]

Cancerul reprezinta o situatie de exceptie, atat din punct de vedere fizic cat si psihic. Incepand de la diagnostic, continuand cu faza stresanta a tratamentului si pana la ingrijirea de dupa vindecare, aveti nevoie de o vointa de fier pentru a putea controla cu succes etapele prin care treceti. Reguli care ar trebui sa fie respectate atat pentru prevenirea cancerului cat si pentru ajutorarea  oricarui tip de terapie/ tratament: evitarea tuturor produselor din tutun (ajuta la prevenirea cauzelor majore a cancerului de plamani sau ale oricarui tip de cancer), limitarea expunerii la soare,cancerul ovarian ( si  mai ales in cazul copiilor ( previne melanomul malign); reducerea consumului de alimente bogate in fibre( ajuta la reducerea aparitiei cancerului de colon); evitarea consumului de alcool; controale medicale cat mai dese; examinarea frecventa a testiculelor ( in cazul barbatilor); examinarea, palparea frecventa a sanilor ( in cazul femeilor).

Un sistem imunitar stabil si puternic, echilibrul interior, o alimentatie si un mod de viata sanatos reprezinta cea mai buna baza pentru sanatate definitiva.

Sanatatea inainte de toate”

Afectiuni ORL

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Afectiuni ORL

Respiratia este fundamentul existentei noastre: viata noastra incepe cu prima inspiratie si se incheie cu ultima expiratie. Prin respiratie, organismul primeste oxigen si elimina bioxidul de carbon in mediul inconjurator. O multime de agenti patogeni incearca sa patrunda prin aceste cai, pentru a se multiplica in interiorul organismului. Din aceste motive, sistemul imunitar este extrem de solicitat in aceasta zona.

Cum functioneaza caile respiratorii, nasul si urechile (ORL)?

Caile respiratorii

Nasul, narile, faringele, laringele, traheea, bronhiile si plamanii alcatuiesc caile respiratorii. Unele din aceste elemente sunt captusite la interior de o mucoasa acoperita de fire fine de par. Astfel, aerul care trece prin caile respiratorii este umezit, incalzit si curatat. Acest lucru se intampla mai ales in cazul respiratiei pe nas, foarte rar in cazul respiratiei pe gura.

Firele fine de par de la nivelul mucoasei nazale au rolul de a orienta spre exterior corpii straini din caile respiratorii, cum ar fi particulele de praf sau mucozitatile; din acet motiv este important sa respiram pe nas.

Aerul inspirat trece prin trahee si bronhii si ajunge in cei doi plamani. Unitatea de baza a plamanului este alveola, la nivelul careia au loc schimburile gazoase: bioxidul de carbon este eliminat de eritrocite in aerul respirat.

Pentru aceasta, fluxul sanguin iriga alveolele printr-o retea de vase fne de sange, capilarele sanguine. Eritrocitele din sange cedeaza bioxidul de carbon, preluand in schimb oxigenul de aerul respirat.

Oxigenul este transportat pe cale sanguina catre fiecare celula din organism. La acest nivel, prin arderile celulare, se formeaza bioxid de carbon.

Ochii si urechile

Ochii si urechile sunt organe de simt, care sunt, de asemenea captusite de mucoase. Ochii si urechile sunt legate de nazo-faringe  prin mici canale naturale, canale lacrimare si trompele lui Eustachiu.

Ochiul receptioneaza imaginile din mediul inconjurator sub forma de raze luminoase, care sunt transmise prin cornee, cristalin, corp vitros si umoare apoasa la nivelul retinei, unde celule receptoare specializate transforma razele luminoase in impulsuri electrice.

Aceste impulsuri sunt transmise prin nervul optic la creier, unde impulsurile sunt retransformate in imagini.

In ureche, semnalele acustice sunt percepute ca oscilatii la nivelul unor receptori specializati si sunt transmise in aria acustica din creier.

Urechea nu raspunde doar la receptarea sunetelor: simtul echilibrului isi are sediul in urechea interna, unde se afla un lichid. In functie de pozitia capului, prin miscarea acestuia sunt stimulate celulele receptoare sensibile care transmit impulsul catre creier.

Afectiuni ale ochilor si urechilor

Ochii

Majoritatea afectiunilor oculare sunt legate de limitarea procesului de vedere si sunt fenomene tipice, care se accentueaza cu varsta.

Pe langa miopie si  hipermetropie, in categoria acestor afectiuni se mai numara si cataracta, galaucomul, dezlipirea de retina si degenerescenta maculara.

Indiferent de varsta, infectiile oculare afecteaza doar partea exterioara a ochiului, pleoapele si tesutul conjunctiv.

Conjunctivita este unul din semnele frecvente ale suprasolicitarii oculare sau poate indica ori insoti declansarea unei infectii gripale.

[ad#articol]

Urechile

La copiii mici, raceala se complica de multe ori cu o otita medie, care trebuie tratata corespunzator.

Adultii sunt mai predispusi la afectiuni degerative sau cronice. O problema suparatoare si tot mai frecventa cauzata de stresul cotidian, sunt zgomotele otice sau tinitusul.

Urechile sunt ultima componenta a ORL-ului, vom detalia in articolele noastre fiecare afectiune in parte, va asteptam cu sugestii si comentarii.

Afectiuni ORL

Cu fiecare respiratie, aerul vine in contact cu mucoasa nazala si cea a cailor repiratorii pana la alveole. Aerul poate contine agenti patogeni virali, care se cantoneze si  se inmulteasca la nivelul celulelor mucoasei.

In majoritatea cazurilor, infectia se limiteaza la caile respiratorii superioare, dar exista si situatii in care se poate extinde spre alte regiuni: raceala porneste de la nas, apoi este afectat gatul, urmat de o tuse seaca si, in cele din urma, de o tuse productiva.

Astmul 

Amigdalita

Boala Meniere

Conjunctivita

Cataracta

Dopurile de ceara

Faringita

Glaucomul acut

Glaucomul cronic

Laringita

Otita medie

Pneumonia

Paradontoza

Polipii

Raceala si gripa

Rinita alergica

Sforaitul

Sinuzita

Tinitus

Teste de vedere

Boli ale aparatului digestiv

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 4 minute

Boli ale aparatului digestiv

La fel ca pielea, aparatul digestiv  (cunoscut şi sub numele de canal alimentar sau tract gastrointestinal) face legatura intre interior si exterior. Tot ce mancam si bem trece prin canalul digestiv, unde este descompus in componentele individuale, care sunt absorbite de membrana mucoasa a intestinelor.

Cum functioneaza aparatul digestiv?

Gura

Digestia incepe in cavitatea bucala. Prin mestecare, mancarea este maruntita si transformata cu ajutorul salivei intr-o masa alimentara umeda. Mancarea devine astfel mai usor de inghitit. Saliva contine enzime digestive care sunt utilizate pentru a dezintegra chimic glucidele ( carbohidratii)

Stomacul

In limba greacă Gaster, lat. Ventriculus, este organul digestiv la toate animalele pe scara de evoluţie biologică (de la sepie până la om), fiind un organ musculos gol, la om cu un singur compartiment (cu mai multe compartimente la rumegătoare şi păsări), în interior căptuşit cu mucoasa gastrică, aceea captuseala care protejeaza peretii stomacului de acidul clorhidric. El are o capacitate de aproximativ 1,5 l. Pentru dezintegrarea proteinelor si pentru dezinfectarea masei aduse inauntru, stomacul produce acid clorhidric.Acesta are un pH cuprins intre 1 si 2- deci este deosebit de acid. Daca este perturbat echilibrul dintre acid si mucoasa gastrica, se declanseaza gastrita sau ulcerul gastric.

Intestinul subtire

Numit astfel deoarece diametrul său, de 3 cm, este cu mult mai mic decât diametrul intestinului gros, de 8 cm reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac şi colon (intestin gros). Poate avea o lungime de până la 7—8 m.

Marea majoritatea a proceselor, ce se desfăşoară în cadrul digestiei, au loc în intestinul subţire, printre care cele mai importante procese ar fi:

  • descompunerea grasimilor în acizi graşi
  • descompunerea carbohidratilor complecşi în glucoza
  • ruperea lanţurilor peptidice ale proteinelor şi transformarea în aminoacizi simpli
  • absorbţia aminoacizilor, acizilor graşi şi glucozei în sânge

Prin sistemul circulator, substantele nutritive ajung la fiecare celula in parte. In afara de absorbtie, cilii intestinali contribuie si la marirea suprafetei de absorbtie. In acest fel suprafata peretelui intestinului subtire ajunge la dimensiunea unui teren de fotbal, ceea ce ajuta la absorbtia mai rapida a componentelor alimentare.

Dupa trecerea prin intestinul subtire ramane o masa de componente nedigerabile- si anume reziduurile

Intestinul gros

Reprezintă partea aparatului digestiv cuprins între intestinul subtire  şi anus. Acesta este unul specific animalelor vertebrate. Este ultima portiune a tractului digestiv format din cecum, colon şi rectul care se termină la exterior cu rectul. La intestinul gros lipsesc vilozităţile intestinale, fiind prezente doar la intestinul subtire.

In intestinul gros, sarurile devin singura componenta a excrementelor, apa fiind absorbita. Se formeaza un scaun compact, care este eliminat in final. Daca acest proces este perturbat, apare diareea sau constipatia.

Flora intestinala

Flora intestinala reprezintă totalitatea microorganismelor,peste 400 de feluri, ce trăiesc în cadrul intestinului gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se află într-o relaţie simbiotică cu organismul-gazdă, fiind atât de importantă încât, de cele mai multe ori, aceste organisme n-ar putea trăi fără ajutorul florei intestinale. Printre altele, flora intestinala are functia de a reduce componenetele alimentare care nu au fost suficient digerate in partea superioara a intestinului subtire.

Cea mai importanta fuctie a bacteriilor intestinale este apararea impotriva bolilor. Din acst motiv, se poate spune ca perturbarea florei intestinale este cauza sau efectul insotitor al multor boli din sectiunea gastro-intestinala.

Sistemul imunitar al intestinului

Membrana mucoasa a sectiunii gastro- intestinala este expusa direct factorilor inritanti, dar si toxinelor, care sunt ingerate odata cu componentele alimentare. Pentru protectie , in grupuri specifice de celule ( placile Peyer) sunt produsi constant anticorpi impotriva substantelor ingerate, care protejeaza corpul de proliferarea germenilor patogeni.

Controlul digestiei

Nu ne vom putea niciodata controla constient activitatea gastro- intestinala, care functioneaza “automat”, deoarece sistemul digestiv este dirijat de sistemul nervos vegetativ, care scapa in mare masura controlului nostru constient.

Sistemul nervos vegetativ este format din 3 parti opuse

  • Sistemul nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, având centrul în măduva spinării şi hipotalamus;
  • Sistemul nervos parasimpatic – sistem nervos ce favorizează regenerarea organismului după stres;
  • Sistemul nervos digestiv, cu nervul vag ce leagă maduva spinarii şi tractusul digestiv.

Acest sistem funcţionează relativ independent de sistemul nervos central (creier).

Pentru o digestie corecta este important ca in timpul mesei sistemul simpatic sa intre in repaus, iar parasimpaticul sa se activeze, ajutat de o atmosfera relaxanta.

[ad#articol]

Bolile care afecteaza aparatul digestiv

Abcesul dentar

Afte bucale ( Ulcere aftoase)

Alergii

Anorexie

Apendicita

Arsuri stomacale

Ascita

Balonarea

Boala celiaca

Boala Crohn

Boala Wilson

Boala Whipple

Bulimie

Calculi biliari (litiaza biliara)

Cancer colorectal

Cancer esofagian

Cancer gastric

Cancerul pancreatic

Ciroza biliara

Cancer hepatic- Hepatocarcinom

Ciroza

Colecistita

Colita

Colon iritabil

Constipatia

Deglutitia

Deshidratarea

Diareea

Diverticuloza si diverticulita

Dizenteria

Esofagita

Eruptia dentara

Fibroza chistica

Fisuri anale

Flatulenta si balonarile

Gastrita

Gastroenterita

Giardia

Gingivita

Greata si varsaturile

Halena

Hepatita

Hemoroizi

Hernie inghinala

Hernie hiatala

Hernie de disc

Icterul

Indigestia (dispepsia)

Infectia digestiva cu Helicobacter pylori

Intoleranta la alimente

Malabsorbtia

Mancarimea anala (pruritul anal)

Obezitate

Paraziti intestinali

Pancreatita acuta

Refluxul gastroesofagian

Salmoneloza (enterocolita cu Salmonela)

Trichineloza

Tumorile esofagiene

Ulcer peptic

Varice esofagiene

Astmul, remedii si tratamente

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Astmul, remedii si tratamente

Termenul de “astm” provine din limba greaca si inseamna ” nevoie imperioasa de aer”. Copii sunt cei mai afectati de aceasta boala, ce are ca simptom senzatia de sete de oxigen. Criza de astm apare ca un atac. Factorii declansatori ai atacului fiind contactul cu alergene ( par si scuame de animale, fulgi, fructe, polen), dar si stresul, agentii patogeni infectiosi si extenuarea fizica.

Ce este astmul?

Astmul este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii.

Cite feluri de astm bronsic exista?

Se cunoaste un astm alergic, atopic si neinfectios si un alt tip , astmul non-alergic, neatopic si infectios.

Astmul bronsic alergic isi are debutul de obicei in copilarie sau la varste tinere pe cand astmul non-alergic are de obicei debutul la o virsta adulta , cu antecedenten familiale reduse, declansat de obicei de infectii repetate, si cu imunoglobuline Ig E la nivel normal, cu teste cutanate de obicei negative la alergeni.

Stimulul declanseaza o reactie inflmatorie la nivelul mucoasei bronsice, care se manifesta prin edem (retentie patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul conjuctiv) si secretie bronsica mucoasa. Bronhiile se ingusteaza si intra in spasme constrictive. In urma ingustarii bronhiilor, apar dificultati in inspiratie si mai ales in expiratie.

Factorii declansatori ai unei crize de astm sunt in mare parte alergeni: polen, particule de praf, spori de mucegai sau alti fungi, par si scuame de animale, alimente, aditivi alimentari, fum de tigara ( mai ales la fumatorii pasivi) sau diverse chimicale.

Astmul nu are doar o cauza alergica. O raceala sau o gripa, pot determina senzatia de “sete de oxigen” la persoane cu predispozitie la astm.

[ad#articol]

Un efort fizic mare, care survine brusc, frecventa respiratorie ( hiperventilatia), practicarea de sporturi in aer rece sau stresul pot fi, de asemenea, factori declansatori ai unei crize de astm. Atacurile pot fi usoare, moderate sau severe.Aceasta stare poate dura intre cateva minute pana la 2 h, dupa care pacientul in cauza incepe sa expectoreze o sputa vascoasa, abundenta, cu aspect perlat; aparitia expectoratiei anunta sfarsitul crizei de astm. Daca accesele se repeta, fara o perioada de liniste, este vorba de o stare de rau astmatic.

Cum recunoastem astmul?

De obicei aceste crize debuteaza de cele mai multe ori noaptea, dupa 2-3 ore de la adormire, sau in timpul zilei, dupa expunerea la factorii alergici , la noxe, la stresuri psihice sau la efort fizic.

Daca resimtiti brusc o senzatie de lipsa de aer, asociata cu dificultati de inspiratie si, mai ales, de expiratie sau cu zgomote respiratorii asemanatoare unui suierat, atunci ar putea fi vorba de o criza de astm. Lipsa de aer poate declansa o adevarata firca de sufocare, pulsul este accelerat, apar accese de transpiratie.

Manifestarile tipice de insotire a unei reactii alergice includ ochii inlacrimati, secretie nazala abundenta si accesele de tuse. Dupa ce criza de astm trece, dispare total dificultatea in respiratie, pana la aparitia unei noi crize.

Cu ajutorul unui test alergenic, medicul poate stabili cauza pentru astmul de tip alergic. Masuratori ale functiei respiratorii, cu ajutorul unui peak-flow-meter, in care trebuie sa expirati profund, arata gradul de ingustare a bronhiilor.

Ce poate face medicina traditionala?

Pentru sanatatea pacientului ,se poate face si un tratament profilactic, mai ales pentru pacientii cu antecedente personale sau familiale favorizante care traiesc sau lucreaza intr-un mediu in care sa existe factori declansatori.Este recomandabil in acest caz sa se evite contactul cu factorii iritanti, cu pulberile industriale, cu praful de casa , iar la nevoie schimbarea locului de munca sau a locuintei.Tratamentul de fond al astmului consta din identificarea alergenilor sau a celorlalti factori favorizanti  de natura neuropsihica sau neuroendocrina. Medicina traditionala cunoaste atat metode de alinare a suferintei astmatice, cat si proceduri de reducere a susceptibilitatii alergice.

  • spray-urile bronhodilatatoare cu substante antihistaminice au un efect promt decongestionant in criza acuta de astm si, astfel, sunt indicate in formele acute de astm. Preparate similare sunt disponibile si dub forma de tablete, in scop profilactic
  • medicamentele cu stabilizatori mastocitari care previn reactia de hipersensibilizare a sistemului imun
  • spray-urile pe baza de cortizon limiteaza inflamatia
  • asa- numitii antagonisti ai receptorilor de leucotriene sunt administrati sub forma de tablete si au efect de limitare a inflamatiei
  • in vederea unei hiposensibilizari, care se desfasoara pe o perioada de minim 3 ani, se incearca, pe cat posibil, obisnuirea lenta a corpului cu alergenul, prin cresterea treptata a dozei, prin administrare orala sau injectare intradermica

Etichete populare:

astmulcaile respiratoriiORL

Jack Kevorkian, promotorul sinuciderii asistate, a murit

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 1 minut

Jack Kevorkian, promotorul sinuciderii asistate, a murit

 

Jack Kevorkian, medicul american care a promovat conceptul de sinucidere asistată, pentru care a fost supranumit “Doctorul Moarte” (Dr. Death), a murit vineri (03.06.2011), la vârsta de 83 de ani, într-un spital din Michigan, informează Mediafax.

Mayer Morganroth, avocatul său, a spus că medicul Jack Kevorkian a murit în dimineaţa de vineri, la Beaumont Hospital din Michigan.

[ad#articol]

Kevorkian a murit din cauza unui cheag sangvin format la nivelul piciorului, care a ajuns la inimă , informează Detroit Free Press.

Jack Kevorkian, supranumit “Doctorul Moarte” (Dr. Death), a ajutat peste 130 de pacienţi să se sinucidă. El a ieşit de multe ori învingător în procesele intentate împotriva lui de statul american Michigan, dar a fost, în cele din urmă, condamnat pentru crimă în 1999, după ce a filmat o casetă video cu sinuciderea asistată a unui bolnav aflat în faza terminală a maladiei de care suferea, pe care a expediat-o apoi spre a fi difuzată în emisiunea de televiziune “60 Minutes”.

Tribunalul american l-a găsit vinovat de crimă şi l-a condamnat iniţial la o pedeapsă cu închisoarea de la 10 la 25 de ani. În iunie 2008, după opt ani petrecuţi după gratii, el a fost eliberat. Jack Kevorkian s-a aflat în ultimii ani în regim de eliberare condiţionată.

Multe dintre sinuciderile asistate la care a participat Kevorkian au fost puse în practică cu ajutorul aşa-zisei “maşini a milei” (mercy machine), care administrează pacienţilor, intravenos, o doză letală de medicamente.

Inspirat din romanul “Between the Dying and the Dead: Dr. Jack Kevorkian’s Life and the Battle to Legalize Euthanasia”, scris de Neal Nicol şi Harry Wylie, filmul “Doctorul «Moarte»”/ You Don’t Know Jack”, un proiect produs de HBO, prezintă povestea vieţii lui Kevorkian, interpretat de Al Pacino, cu momentele cheie, de la construirea maşinii milei la prima sinucidere asistată şi la imensul scandal mediatic stârnit în momentul în care a început procedura legală prin care a încercat să apere dreptul pacienţilor de a se sinucide.

Integral pe Mediafax.ro

Vrei sa renunti la cafea?

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 1 minut

Vrei sa renunti la cafea?

 

Cafeaua este cea mai populara bautura din lume in special in zonele urbane unde un procent de peste 90% din populatie bea cafea, ness sau cappuccino.

Consumul de cafea are si parti pozitive prevenind sau diminuand efectele unor afectiuni grave cum sunt:

  • Boala Parkinson
  • calculi renali
  • Boala alzheimer
  • astm

Insa este cunoscuta ca daunatoare din cauza dependentei pe care o creeaza, care amplifica efectele negative ale cafelei, cum ar fi:

[ad#articol]

  • cresterea presiunii sangvine
  • agravarea sindromului premenstrual
  • agravarea osteoperozei
  • agravarea sindromului colonului iritabil
  • crearea migrenelor
  • scaderea rezervelor de calciu din organism
  • cauzarea insomnie si amplificarea stresului

Daca esti gata sa renunti la cafea sau sa reduci din portia zilnica mai jos vei gasi 9 pasi practici pentru a-ti usura misiunea:

  1. incepi detoxifierea vineri dupa program (te poti odihni in weekend daca te vei simti foarte obosit);
  2. bea cafea din ce in ce mai putin nu te opri brusc, altfel pofta te va face sa renunti la detoxifiere;
  3. Evita spatiile unde poti gasi automate de cafea;
  4. dupa un timp inlocuieste cafeaua cu ceai verde care contine o cantitate mica de cofeina;
  5. nu consuma cola, inghetata, ciocolata sau alte produse care contin cofeina;
  6. consuma cereale integrale spanac sau ia-ti de la farmacie tablete de vitamina B;
  7. consuma sucuri naturale de fructe sau limonada de lamaie facuta in casa;
  8. consuma ceai de rooibos care are un puternic efect antioxidant si reduce tensiunea nervoasa;
  9. bea multa apa;
  10. pe intreg parcursul curei pentru detoxifiere, cand ai senzatie de oboseala fa exercitii fizice pana iti revii.

Dependenta de cafea reprezinta unul dintre viciile cele mai raspandite in lume. Urmati pasii de mai sus si veti fi unul dintre cei putini care nu consuma cofeina in cantitati daunatoare.

Etichete populare:

cafeaviata sanatoasa